Arată-mi-Te-n tot, Cerească Minte!

Mă arde-a frumuseţilor argilă,

dar lângă jaru-Å¢i, para li-i umilă:

în el voi sta, cum stat-am înainte!

Pe Tine doar Te chem, o, drag Părinte,

în chinu-mi orb, în zarva inutilă,

să schimbi în trup ÅŸi duh, din marea milă,

virtuţi scăzute, doruri, simţăminte.

Divinul suflet, inima înaltă,

Tu mi le-ai pus, Iubire – altfel cine? –

în slaba mea trupească închisoare.

Ce pot să fac să-mi fie viaţa alta?

Nu ştiu ce-i bunătatea fără Tine

şi numai Tu poţi soartei da schimbare.