Pe coaste ierburi

spânzură nebune,

Vâlvoi de flori,

salcâmi ies la uluci,

Duc tei adânci

miresme în zăbune

Åži-i verde

viersul mierlelor prin nuci.

S-amestecă în clopot firi ÅŸi lume,

Foi bat în vânt,

aripi aşteaptă-n ou,

Åžal nou de ape-i

lacul fără spume,

Răsfrângerea de

sălcii un ecou…

E primăvară

până-n slăvi…Åži grele

De seva cerului

Å£âÅŸnită-n nori,

Azurul

înfrunzeÅŸte rândunele

Şi zările dau

muguri de cocori.

Vasile Voiculescu