Am visat astă-noapte cocorii

Plutind pe-un cer deschis, aproape verde –

Am visat Å£ipetele lor singuratice, lungile gâturi întinse

Åži puful dulce al mâÅ£iÅŸorilor de salcie.

Am visat astă-noapte vişini uriaşi

AcoperiÅ£i de flori albe cu o vagă lumină gălbuie –

Mai aud încă zumzetul blând al albinelor,

Domra aceea duioasă atinsă de vânt.

Şi toate păreau a fi după o ploaie-ndelungă

Şi aveau strălucirea apelor mării şi stelelor

Åži oamenii goi coborau de pe nava

Oprită pe muntele Ararat.

Frumos era, Doamne! Frumoase pădurile,

Calde ÅŸi dragi îmbrăţişările soarelui,

Roua din ierburi îmi tremura printre gene,

Åži de emoÅ£ie striveam în dinÅ£i muguri.

Åži ce-a mai urmat nu mai Å£in minte –

Åžtiu doar că în zori când mă trezii

Vântul îmi deschisese fereastra, aburii vibrau printre crengi

Åži mieii se auzeau zbierând în ogradă.