Vânturi, vânturi pline de zăpadă,

Spulberaţi-mi viaţa ce s-a dus.

Vreau să fiu copil fără tăgadă

Sau o floare cu privirea-n sus.

Când răsună cornul de la stână

Vreau pentru toţi oamenii să mor.

ClopoÅ£eii stelelor se-ngână,

Presărându-mi clinchetele lor.

Cât de bună-i limpedea cântare

Când topeÅŸte suferinÅ£a grea!

Vreau să fiu copac lângă cărare

Cu piciorul încălÅ£at în nea.

Vreau, când caii sforăie – nebunii!

Să sărut o ramură cu ger.

Ci săltaţi-mi, labe ale lunii,

Ciutura tristeţilor la cer.

Serghei Esenin