Viorile pădurii îÅŸi odihnesc arcuÅŸul

Uitat în iarba moale a liniÅŸtii sub ulmi,

Flămânzi ies lupii serii suind pieziÅŸ urcuÅŸul

Spre oile luminii ce tremură pe culmi.

Tot binele ce-n lume o zi l-a-nfăptuit,

Trist, soarele-l plăteÅŸte în flăcări apunând,

Cu sângele luminii ucise s-a-nroÅŸit

Åži norii ÅŸi pădurea ÅŸi turlele pe rând.

Sus, luna, ca o Mamă cu Fiul condamnat,

Şi-ascunde faţa tristă sub vălul unui nor

…din Ghetsimani, la toate, Isus îngenunghiat

Priveşte şi-nţelege ce-I spune taina lor.

Traian Dorz