Doamne, în pofida necredinÅ£ei mele cred în Tine,

Împotriva voinÅ£ei mele mă nevoiesc,

Îmi sucesc destinul către alte destine,

Cărnii-i pun lungi aripi de suspine,

Numai prin silinţi spre dincolo de sine

Transfigurăm fierul în avion ceresc.

Arză-mi patimile, esenţe unice,

Bată-mi inima, aprins motor,

Sfredelească văzduhul mintea-mi-elice,

Sufletul la Tine să se ridice!

Nu-mi pasă dacă are să pice:

Căderea din înalturi e tot zbor.

Vasile Voiculescu