Arhivă Aprozar

Mă umplu de miresme ÅŸi de har Privindu-te iubita mea minune Sunt răstignit în mine în extaz Pătruns de-un Imn fără de nume. Să cânt nu pot, mi-e graiul plin De crini curaÅ£i ÅŸi miruire, Să tac, nu-i vreme de tăcut Când toate cântă pentru Mire. Cântă abisu-ntinerit, Cântă pădurile cu toate, Mările cântă în furtuni Prin nopÅ£ile transfigurate. Popoare mari de imnuri glăsuiesc Cu valuri uriaÅŸe în neÅŸtire, Fructele lor împrăştie-n...

citeşte mai departe...

Nu Å£i-aÅŸ scrie poate nici acum acest rând, dar cocoÅŸii au cântat de trei ori în noapte – ÅŸi-a trebuit să strig: Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat? Sunt mai bătrân decât tine, mamă, ci tot aÅŸa cum mă ÅŸtii: adus puÅ£in de umeri ÅŸi aplecat peste întrebările lumii. Nu ÅŸtiu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină. Numai ca să umblu printre lucruri, ÅŸi să le fac dreptate spunându-le care-i mai adevărat ÅŸi care-i mai frumos? Mâna mi se opreÅŸte:...

citeşte mai departe...

În misterele sângelui Nu am reuÅŸit niciodată să urc Până pe culmea extazului. Mă căţăram cu efort, Lunecam, mă întorceam iar ÅŸi iar, Încercam să ghicesc Dacă nu cumva am ajuns Fără să-mi dau seama Åži chiar mă umileam Convingându-mă singură Că mă aflu acolo, Imaginându-mi că simt Ceea ce îmi imaginam Că trebuie simÅ£it. Iartă-mă pentru această Răsturnare-n oglindă, Dar precum pe pământ aÅŸa ÅŸi în cer. Totul seamănă. Încerc...

citeşte mai departe...

În nopÅ£i auroră, în zile amurg, te-aÅŸtept printre clipe ÅŸi clipele curg, cu gândul te chem, cu gândul te-alung, pornesc către tine, la tine n-ajung. Ce demon sau înger te mână cu zor, spre steaua fugară pe-o dâră de dor mereu lângă mine, mereu peste zări, purtându-mi nădejdea pe ninse cărări? Te caut prin hăuri, te caut prin lut cerÅŸindu-Å£i fantoma, cu glasul pierdut, iar astăzi, prea gârbov cu duhul ÅŸi ÅŸters, îmi tremură mâna pe-o...

citeşte mai departe...

De două zile teiul s-a deschis Stă în extaz pe buzele colinei Un fel de liturghie fără glas Aprinde-n mine candelele milei Îmi pare că de sine a uitat Nu din adânc într-una se revarsă Ca niÅŸte moaÅŸte pale în pământ Stau rădăcinile sub glia arsă A coborât pe el un fel senin De vânt de aur s-a oprit pe creangă De treci în pasul crucii pe sub el Lumina lui e coaptă să se spargă Dormim de-acum? De bună seamă Că asta-i veÅŸnicia pe pământ...

citeşte mai departe...

Bogată-i valea Domnului, ÅŸi curge cu vuiet paÅŸnic, ÅŸi adapă turme de vite ÅŸi de fiare, fâlfâire de păsări albe, roiuri de lăcuste; ÅŸi toate-ÅŸi recunosc în undă chipul, ÅŸi, fericite, beau stingându-ÅŸi setea, ÅŸi mare voluptate simt cu botul, ÅŸi aÅ£ipesc apoi pe ţărmul apei. Doar nouă oamenilor, nu ne este prielnică gustarea; numai nouă oglinda ne aruncă-n faţă chipul schimonosit. De ce, Stăpâne? Dintr-un tufiÅŸ ce arde fără-a se scrumi, o voce mi-a spus cu milă,...

citeşte mai departe...

Sub un covor de amintiri stătea ascunsă ruÅŸinea păcatului. Într-un colÅ£ de odaie prăfuită cu zăbrele de aur la geam podeaua încă scârÅ£âie fluierând a jale… Un vânt de farmec bătrân mângâie în valuri perdeaua din fereastra pe unde veacuri în ÅŸir ochii timpului ÅŸi-au odihnit privirea… Covorul zace îmbetit în colÅ£ul rece, sătul ÅŸi plin cu molia păcatului ÅŸi viermele uitării. Cineva a încercat să-l ascundă de...

citeşte mai departe...

PoÅ£i fi oare mort ÅŸi totuÅŸi să trăieÅŸti Să faci tu lucruri bune, fără să iubeÅŸti, Chiar fapte de-admirat ÅŸi totuÅŸi Dumnezeu, Să-Å£i zic-atunci odat’, tu n-ai fost fiul meu? PoÅ£i fi tu moral, chiar etic să te porÅ£i, Aplaudat să fii, de lume, de noi toÅ£i Åži când ajungi la El, parfumul lui Hristos Să nu fie decât, doar un străin miros? Se poate să vezi cerul în fiecare zi Iar tu când astă lume, odat’ vei părăsi Să nu ÅŸtii că există, dincolo de el, Un Creator...

citeşte mai departe...