Arhivă Aprozar

Isus lupta cu Soarta ÅŸi nu primea Paharul… Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea întruna. Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul Åži-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna. O mână ne-ndurată, Å£inând grozava cupă, Se coboara-mbiindu-l ÅŸi i-o ducea la gură… Åži-o sete uriaşă sta sufletului să-i rupă… Dar nu voia s-atingă infama băutură. În apa ei verzuie jucau sterlici de miere Åži sub veninul groaznic simÅ£ea că e...

citeşte mai departe...

Băteai domol ÅŸi norii silnici cercau zadarnic să Te-ascundă Când Å¢i-am deschis, în noaptea aceea, cămara-mi sufletului scundă. De cum intraÅŸi, târând lumina de lunga-Å¢i haină aninată, Chilerul mi-a părut mai muced, poiata mai întunecată. Åži-n duhnitorul întuneric pândind prin colÅ£uri înfoiat, Eu însumi n-aveam loc, bicisnic, ci stam pe brânci ÅŸi-ncovoiat. Dar ridicaÅŸi din tindă mâna uÅŸor spre-a binecuvânta, Åži iată se bolti...

citeşte mai departe...

Venise primăvara ÅŸi sterpele gorgoane Cu tort de flori alese îÅŸi peticeau chilimul… Åži doldora de mărfuri, de bani ÅŸi caravane Se pregătea de PaÅŸte întreg Ierusalimul. Pe uliÅ£e un zbieret de miei fără-ncetare Åži aburi calzi de azimi veneau din curÅ£i vecine; Copii fugiÅ£i din joacă cereau scâncind, mâncare Åži s-agăţau de poala grăbitei gospodine. Isus, din foiÅŸorul cu ÅŸiÅ£a înverzită Privea deÅŸarta caznă ÅŸi robotul zadarnic… O silă uriaşă ÅŸi-o milă...

citeşte mai departe...

Ei jură toÅ£i că te-au desprins din cuie, că Te-au spălat ÅŸi uns cu mirodenii, ÅŸi Te-au depus apoi în criptă. Însă eu, Longin, cel ce Å¢i-a-nfipt în coastă suliÅ£a, eu – primul om stropit cu sfântul sânge al Domnului - , eu ÅŸtiu prea bine-acuma că Tu eÅŸti încă pironit pe cruce, ÅŸi simt că până la sfârÅŸitu-acestor vremuri ai să rămâi acolo-n agonie. Nu Te revăd eu zilnic pe-nserate, ÅŸi nu mă-mproaÅŸcă sângele ÅŸi apa care se...

citeşte mai departe...

Era o vreme dulce cu aburi pe zăvoaie Åži dangăte de clopot în turlele de fier, Cântau în prag cocoÅŸii prevestitori a ploaie Cu gâturile-ntinse spre apele din cer. Pe măgurile negre cu poalele jilave Mijea un fir de sate răznite de la drum, IeÅŸeau pe brânci din iarnă cătunele buhave Åži îÅŸi scoteau la soare căciulile de fum. Departe, pe pârloage, băjenărind uitate, Un pâlc de capre albe îngenunchea umil; Suind spre grinduri, cârduri de...

citeşte mai departe...

Trăiam sătul de mine… Povara-mi atârna pe umeri, la fel cum Atlas Å£inea pământul în spate. Zilele treceau una după alta ÅŸi nu Å£ineau cont de ceea ce simt, de faptul că rămân în urmă cu viaÅ£a mea… secundele se stingeau ca fulgerele lui Zeus pe cer ÅŸi nu puteau fi atinse, privite, iubite… SimÅ£eam viaÅ£a ca o mare învolburată în care naufragiasem demult. Poseidon mă Å£inea captiv ÅŸi noapte de noapte Mă îneca în mine ÅŸi lacrimile mele…...

citeşte mai departe...

Nu-Å¢i pot privi lumina căci ochii mei de lut mi-i arde strălucirea, ci stau uimit ÅŸi mut. Nu-Å¢i desluÅŸesc Cuvântul, nici Taina nu-Å¢i dezleg, cu mintea mea săracă privesc ÅŸi nu-nÅ£eleg. Urechea mea ascultă, fiinÅ£a-ntreagă-mi vrea, dar ce puÅ£in cuprind din tot ce-i lângă ea! Ce mult aÅŸ vrea Isuse, din tot ce-aud cu jind, netăinuit dorinÅ£a ÅŸi gândul să-Å¢i desprind. Mi-aplec spre-a Tale glezne obrajii-nlăcrimaÅ£i, cerându-Å¢i adevărul ce nu-l văd...

citeşte mai departe...

Afară pe coline sufletul ÎÅŸi regăseÅŸte respiraÅ£ia, Verdele ierbii îi face bine, Rostogolit prin otava Jumătate iarbă, jumătate mireasmă. Respiră adânc, inspiră, expiră Primăvara care trece prin el Curăţindu-l de spaime. Culcată-n pajiÅŸtea-naltă Văd norii pe cer lunecând Ca mirosul de fân peste dealuri, Iar ochii ÅŸi nările mele Descoperă taina: Rotire dulce ÅŸi neobosită în haos, Înfăşurând pe fusul văzduhului Miresme ÅŸi nori. În timp ce...

citeşte mai departe...