Arhivă Aprozar

Voi, plopilor galbeni, aprinse făclii Ce ardeÅ£i în zarea deÅŸartei câmpii, Înalte ÅŸi fumegătoare feÅŸtile De veghe la moartea frumoaselor zile! Dar moartea cu aripi de ceaţă v-atinge Când vântul vă bate ÅŸi ploaia vă stinge, Iar frunza târzie, din rară mai rară, StropeÅŸte pământul cu picuri de ceară; StropeÅŸte pământul încet, până când Tulpinele goale-or rămâne-n curând, Pe zarea deÅŸartă a moartelor zile Stând negre ca niÅŸte...

citeşte mai departe...

Căldurile verii s-au dus, e târziu, Tu eÅŸti mai departe de lumea aceea pură În care te-am văzut fără să fii, Eu simt mai mult nevoia de căldură. Dar totul începe să nu mai fie aÅŸa cum era, Pământul pare trist ÅŸi-nsingurat, În prăpastie cad frunze ÅŸi oameni La care nici nu te-ai fi aÅŸteptat. Pe muntele închis cu sârmă e pustiu, Toamna e galbenă ca un obraz de ceară, Sufletul meu ar vrea să fie îngropat Åži să răsară iar la primăvară. Ileana...

citeşte mai departe...

Tu eÅŸti în inima mea ca un dar neaÅŸteptat ÅŸi mult prea scump, pe care îl cercetez mirată iar ÅŸi iar, cu-aceeaÅŸi nesecată desfătare. EÅŸti tainica-mi putere ÅŸi mândrie, de când te ÅŸtiu mi-i cerul mai aproape ÅŸi nu mai pot durerile să vie, să-mi tulbure-ale sufletului ape. Tu mi-ai făcut ţărâna mai uÅŸoară ÅŸi inima aÅŸa de dulce grea, ca ramura ce toamna se-mpovară de toată greutatea roadei de pe ea. Asemeni unui mare cer cu stele, mi te-ai răsfrânt în...

citeşte mai departe...

TârnaÅ£ul, ograda cu ulmul cel roÅŸu le ÅŸtiu, Åži luna pe streaÅŸină ghem auriu. Åži văd pe fereastră o faţă bătută de vânt: E-un moÅŸ, pe sub cerul noros colindând. Pârlita lui dreaptă împrăştie stele Printre arbori tăcuÅ£i, peste gliile grele. În Å£arini azvârle grăunÅ£e de gând, CereÅŸte sunând, în adâncuri căzând. Å¢in minte, Å£in minte când timpul da semn, Cu ciocul bătând în butucii de lemn. Prin holde...

citeşte mai departe...

Vino să vezi! În târzia, bogata căldură închis între ziduri cine-ar mai sta? Precum a mai fost, până-n cealaltă zare, încă o dată tărâmul să crească ar vrea. Åži-n unghi săgetat pământu-ÅŸi trimite cocorii spre cercul cel mare. Lumina ce largă e! Albastrul ce crud! Unei noi creÅŸteri, văratice-n toamnă, se pare c-am fi hărăziÅ£i ÅŸi aleÅŸi. Åži-o clipă ne e-ngăduit bănuitului Sud să-i trimitem un gând fără greÅŸ. Între frunza ce cade ÅŸi...

citeşte mai departe...

VietaÅŸ în luntrea mea ca-ntr-o galeră vâslesc pe drum de apă lagunar ÅŸi lumile din urma mea răsar ev după ev ÅŸi eră după eră ÅŸi lunecă, mă-ngână ÅŸi dispar. Åži ce n-aÅŸ da să pot privi ‘nainte! Dar cum, când urc amontele-n aval Åži, Å£eapăn, miÅŸc un trup lycocefal cu singura-ndrăzneaţă luare-aminte a ochiului deschis ca un pumnal? AÅŸa-mi descopăr viaÅ£a, doar din spate, ÅŸi parcă duc în spate ceru-ntreg cu tot ce-ntreb, cu tot ce nu-nÅ£eleg, ÅŸi dintre tărmuri...

citeşte mai departe...

Un nou cântec pentru libertate Cu silnicia mă îmbrac, Cerescule Tată, ÅŸi paÅŸii mi se poticnesc pe calea dreaptă ce duce către Tine, în altă parte caut ÅŸi străbat cărările ce le-ai zidit în mine… Plăpând ÅŸi rătăcit mi-e gândul, iar mintea-i fără minte pe lângă patima ce mă cuprinde… Când libertatea păcatelor mele din pajiÅŸtea-nflorită spre mlaÅŸtini îmi întoarce turma ÅŸi până la ceruri gura mi-o înalţă ÅŸi...

citeşte mai departe...

Am poposit între răscruce, la amiezi, hoinar, Åži streaÅŸină, pe frunte palmele le-am strâns împreunate, Åži mi-am întins săgeata ochilor peste hotar Până departe, unde zările se Å£in îmbrăţiÅŸate. Era, când toate-n plină vară s-au fost împlinit, Când soarele spărgea cu pumnii aurii din zori, Åži peste vârful muntelui împleÅŸuvit ÎÅŸi aruncau destoinic paÅŸii, căpriorii… Era, când holda coama-ÅŸi despletea, Åži când se...

citeşte mai departe...