Arhivă Aprozar

În scorbură de stâncă aÅŸ vrea să-mi fac culcuÅŸ ca pasărea mărilor ce-i zice pescăruÅŸ. Departe de netrebnici să mă apere, Doamne, de ură ÅŸi de răi lunga apelor cale ÅŸi negura din văi. Iar valul făr-astâmpăr să-mi spele întruna durerea sufletului meu că adevărul s-a împuÅ£inat să-ÅŸi facă loc minciuna… Cercetează-i, Doamne, pe cei drepÅ£i ÅŸi nimiceÅŸte limba mincinoasă umple cu iubire cupa săracului ÅŸi sfărâmă urâtul din lume, să se...

citeşte mai departe...

Cel care săvârÅŸeÅŸte jertfa-n veacul acesta, Doamne, e-nfrăţit cu dracul adeseori! Pe-acesta Tu să-l chemi spre-a nu simÅ£i aceste slabe vremi. Åži lasă-ne-n altar pe cel ce nu ne ademeneÅŸte, Doamne, prin ce spune, ci care – posedat de Duhul Sfânt – stă-n miezul faptei lui fără cuvânt; cel care cu hârleÅ£ ÅŸi săpăligă ajută-alături glasul care strigă să smulgem bălăriile din drum: pe-acela, Doamne, dăruie-l acum. bisericilor Tale! Căci mireasa Fiului Tău...

citeşte mai departe...

o cântare a întrebărilor Ce mare ÅŸi puternic eÅŸti, Doamne, că eu pier înainte de a ajunge în calea Ta… Åži nu mă simt în stare să ridic la înălÅ£imea genunchilor nici măcar un fulg căzut din aripile Tale care umbresc pământul… Un singur fir de păr din sprâncenele Tale m-ar ostoi ca pe-un copil ce-n faşă-l leagă doica, iar privind măreÅ£ia Lucrărilor Tale sunt prizonier ca marea când se închide scoica. Ca bufniÅ£a ce noaptea...

citeşte mai departe...

Suflete, te-am luat aici cu mine, în singurătăţile senine, unde nu-i aproape, nici departe, nici fiorul gândului de moarte. Moartea a murit de mult în noi; zarea depărtărilor s-a scurs ÅŸuvoi ÅŸi din toate-acestea au rămas doar întinderile albe, fără glas. Suflete, de vezi cumva o stea, cea mai palidă din câte sunt cu ea, unde sferele îÅŸi încetează cântul, suflete, acolo e pământul. Oamenii domnesc, dar nu-s stăpâni, ci sunt sclavii zilelor de...

citeşte mai departe...

- Coboară, seară mult dorită, cu dulcea Tainei legănare ÅŸi culcă-mi inima zdrobită în poala ta odihnitoare! Acoperă pe veci ÅŸi-ascunde tot ce-mi atrage-aici privirea ÅŸi du-mi fiinÅ£a-ntreagă unde se roagă lăcrimând iubirea. Åži unde inimi care-aÅŸteaptă acum spre-aceste zări senine, cu lacrimi, poate, că îndreaptă priviri ÅŸi rugăciuni, ca mine! - Zbori, dulce înger al Nădejdii, departe, undeva spre-Apus, ÅŸi intră-ntr-o căsuţă unde stă cineva cu gândul dus!...

citeşte mai departe...

Åži arzi ÅŸi te-ndoieÅŸti ÅŸi crezi, te frângi ÅŸi iarăşi dai seminÅ£e, între miresme ÅŸi căinÅ£e, între ispite ÅŸi zăpezi. Åži urci din bezne în credinÅ£e Åži cazi în noapte din amiezi. Åži arzi ÅŸi te-ndoieÅŸti ÅŸi crezi, te frângi ÅŸi iarăşi dai seminÅ£e. Åži-Å£i faci din patimă velinÅ£e, te surpi, te-ntuneci, sângerezi, Åži fulgeri iar de năzuinÅ£e… Te frângi ÅŸi iarăşi dai seminÅ£e, Åži arzi ÅŸi te-ndoieÅŸti ÅŸi crezi. Radu Gyr

citeşte mai departe...

Prin grâul copt, pe unde-aleargă ÅŸerpuitoarea mea cărare Ce scapătă departe-n aur de glorioasă înserare, Mi s-a părut că treci, Iisuse, precum treceai pe vremea ceea Gustând în mers prietenia pescarilor din Galileea. Pe părul tău, încununându-l, juca o flacără balaie Åži soarele muia veÅŸmântul drumeÅ£ilor în vâlvătaie. Vorbeai… ÅŸi inimile toate Se aninau de vorba ta Åži le purtai ca o podoabă de ciucuri prinsă la manta. Că vorba ta...

citeşte mai departe...

A treia cântare a întrebărilor Când am ajuns cu greu pe ţărmul Mării Mele, Părinte mi-ai mai dat o ÅŸansă; Ca să găsesc în prund adânc săpate Destine vechi ÅŸi taine de vremuri scufundate… Iară când paÅŸii m-au purtat la Stâncă Din rănile ÅŸi-nfrângerile lor Am găsit trepte dăltuite, încă… Åži mă gândeam la câÅ£i au plâns Peste mult încercatele (mereu) verginele nisipuri, Unde e rândul meu să plâng Åži să...

citeşte mai departe...