După ce a fost lovită de katrinele bolÅŸevizării, pesederizării, otevizării ÅŸi becalizării, oaia ÅŸchioapă a Europei - care răspunde la numele de România, a intrat în era bondrizării. Bondrizarea, este procesul în care „ÅŸcoala de tâmpiÅ£i” s-a mutat la facultate! La IDD. Învăţământ la distanţă. Evident, la distanţă faţă de valori, de elite, de performanţă... Bondrizarea este un fel de dragoste virtuală. Stai în faÅ£a computerului ÅŸi faci declaraÅ£ii suave cuiva pentru care nu simÅ£i nimic. Nu te furnică ÅŸira spinării, nu te trec fiori, nici năduÅŸelile, nu-Å£i bate inima ca la iepure! Stai într-o stare amorfă, de bulumac cu creier odihnit.

Bondrizarea este licenÅ£ierea făcută la apelul bocancilor (sau a euro-ilor, mai bine zis). E un fel de ÅŸcoală de ÅŸoferi piteÅŸteană, unde ÅŸi morÅ£ii iau permis. Apoi, când ieÅŸi din bondrizare ÅŸi intri în realitate, eÅŸti catastrofă... Pericol public. Un fel de meÅŸter Manole, unii fac ÅŸi tu dărâmi. Efectul? L-a spus preÅŸedintele Băsescu: „ÅŸcoala de tâmpiÅ£i”!

Spre amuzamentul dar ÅŸi marea dezamăgire a mea, am intrat într-un astfel de ecluzionator bondric. La PloieÅŸti. IniÅ£ial, când am văzut că vreo 15 persoane stau în faÅ£a unor computere într-o sală, imediat la intrare, mi-am zis: „Da’ ce rapid e secretariatu’ la Bondrea. Ce înseamnă privatu’ dom’le”! Åži când colo, ce să constat? Că o degringoladă ca acolo n-am văzut nici în primăriile de Å£ară. Întorceau tinerii de la rând, greÅŸeau formulare, nu ofereau detalii, nu se purtau amiabil, ci cu... aere de popă! Între timp, din sala PC-urilor (aÅ£i bănuit că nu era secretariat), ieÅŸeau tineri cu nădragii în vine, ori femei cu broboada înnodată la gât. FericiÅ£i! „Am luat 7,70. Eu 8,60, ÅŸi n-am învăţat nimic. Am luat 6,00. Dacă mai nimeream măcar două variante!”. Mda, dacă mai punea ceva la brodeală. Ca la 6 din 49. Ca la table sau la ruletă. La plezneală!

S-a întărâtat duhul în mine de mânie! Cum adică d’le, merg toÅ£i buticarii, tarabagii, funcÅ£ionarii din primării, tinerii abia scăpaÅ£i de repetenÅ£ie, patronii (pardon antreprenorii) cu pantalonii cârpiÅ£i, ÅŸmecherii, oteviÅŸtii etc, ÅŸi îÅŸi fac rost de diplome? De avocat, jurist, profesor, psiholog, filosof, ziarist..., expert în RelaÅ£ii InternaÅ£ionale? Printr-o singură manevră la butoane? Primesc 20 de întrebări cu răspunsurile deja anunÅ£ate, ÅŸi le bifează ca la Loto! Apoi ies în societate cu licenÅ£a, se bat în piept că sunt intelectuali, au pretenÅ£ie la posturi, la respect, la salarii mari! Vor să conducă România?

N-aÅŸ fi scris nimic din cele de mai sus, dacă zilele trecute n-ar fi răgnit din nou presa românească împotriva profesorilor. Numai 30 % dintre cei ce s-au prezentat la examenul de titularizare (29.291 candidaÅ£i) au promovat, 5.460 nu s-au prezentat la concurs, 94 au fost eliminaÅ£i (pentru fraudă!?), 52 de inÅŸi au obÅ£inut note de 1.00!!! E praf ÅŸcoala românească? Nu mai e materie cenuÅŸie nici la profi, nici la liceeni? Nu se mai învaţă carte la nord de Dunăre? De ce aÅŸa rezultate slabe?

E adevărat că salariile din învăţământ nu sunt deloc motivante. E adevărat că tinerii nu mai citesc, nu mai învaţă. Dar e tot atât de adevărat (ÅŸi foarte trist) că universităţile româneÅŸti (niciuna în Top 500), organizează admitere pe dosare (până ÅŸi facultăţile de teologie au căzut în acest păcat; cum să fii popă admis pe dosar, fără aptitudini, vocaÅ£ie, voce?). Nimeni nu mai trăieÅŸte febra examenului. Cel mai dureros este că inclusiv la stat au apărut locurile cu taxă! Mai multe decât la buget! I-a lovit prohibiÅ£ia bondrizării: îi admitem pe toÅ£i, îi trecem pe toÅ£i (fiindcă plătesc!).

Jalnic, unii vor să introducă bondrizarea ÅŸi-n biserici. Pentru ei tinerii pot umbla hai-hui prin mall-uri, cu bijuterii ÅŸi creste vopsite, ascultând manele ÅŸi rock mp3, chiar la seara de tineret. Patul neîntinat nu mai e tabu, divorÅ£ul nu mai e o problemă. Femeia poate predica la amvon! NaÅŸterea din nou nu e 100 % necesară, ci apartenenÅ£a la o biserică contează. Numeric să fie, săli pline ÅŸi colecte benevole substanÅ£iale. Nu sfinÅ£enia e primordială ci o anume zi, o anume mâncare, o anume dogmă ori rit. Duhul Sfânt e bagatelizat. Domnul Hristos e doar răstignit. Pentru ei, n-a înviat încă!

„Bondrizarea” îÅŸi tratează studenÅ£ii virtual. Ca pe ceva inexistent. Nu le oferă, dar nici nu le cere. E ca mortul: îl scuipi, îl înjuri sau îl lauzi, el nu roÅŸeÅŸte nici de mânie, nici de ruÅŸine. Nu râde, nu plânge. Bondrizarea nu lasă repetent pe nimeni. Promovează toată lumea, altfel la anul vor scădea conturile! Efectul ei în spaÅ£iul valahic e că „toată lumea se pricepe la toate”. Dar agricultura e în stand-by, industria pe butuci, turismul neatractiv, ÅŸoselele ciuruite, ÅŸcoala în derivă, bisericile goale, societatea depravată... România mult prea înapoi... Continuând aÅŸa, chiar ÅŸi Iadul va deveni strâmt!