Latinii aveau o vorbă „Fructo cognoscitur arbor” adică pomul se cunoaÅŸte după roadele lui sau într-o traducere ÅŸi mai apropiată de noi, creÅŸtinul adevărat e acela ce se multiplică rodind.

Isus a zis că pe cântăreÅ£i, predicatori, proroci, pastori îi vom cunoaÅŸte după roadele slujirii lor, iar pe ceilalÅ£i după roadele care se materializează prin candidaÅ£i la cateheză ÅŸi botez.

Biserica trebuie să se multiplice prin convertiÅ£i. Când am înÅ£eles că-i greu, am înlocuit convertirea cu concepÅ£ia, ÅŸi ne-am adus copiii la binecuvântare. Într-o vreme am crescut aÅŸa... Acum s-au oprit ÅŸi naÅŸterile fizice.

Babilonienii aveau o legendă despre potop ce ne spune că zeii supăraÅ£i de zgomotul ce-l făceau oamenii pe pământ, zgomot ce tulbura zeilor siesta, au hotărât să trimită un potop de ape. Singurul care avea pile în cer era Atrahasis, protejatul lui Enki, pe care acesta din urmă l-a sfătuit să-ÅŸi dărâme casa ÅŸi cu materiale rezultate să-ÅŸi facă o corabie în care să se salveze el ÅŸi familia lui. Atrahasis a început lucrul ajutat de vecinii cărora le-a spus că are ceva probleme cu zeul Enlil ÅŸi trebuie să fugă. Culmea nesimÅ£irii este că Atrahasis a dat ÅŸi o petrecere de bun rămas în dimineaÅ£a în care trebuia să vină potopul. A tăcut mâlc, s-a urcat în corabie, a fluturat batista la vecinii ce ÅŸi-au crăpat palmele ajutându-i să construiască corabia ÅŸi apoi a ÅŸters-o englezeÅŸte, deÅŸi atunci nu existau englezi. Restul lumii a pierit.

Eu cred că mulÅ£i dintre fraÅ£ii mei de credinţă seamănă cu ÅŸmecherul Atrahasis. Vorbim orice cu oamenii numai de Dumnezeu nu ÅŸi de frică să nu împrăştiem mărgăritarele la porci, le Å£inem în cufere ÅŸi le numărăm noaptea satisfăcuÅ£i. Tăcem deÅŸi cunoaÅŸtem că zilele de îndurare se apropie de sfârÅŸit ÅŸi ne simÅ£im încă de pe acum bine în cerul pustiu ÅŸi gol în care vom fi doar noi ÅŸi îngerii în vecii vecilor amin.

Nefiind siguri de propria noastră mântuire suntem smeriÅ£i atunci când trebuie să le vorbim oamenilor despre mântuirea lor.

Tăcerea e de aur, spunem, avem şi versete pregătite pentru a scuza lenea şi nepăsarea evanghelizării.

Lipsa multiplicării arată că suntem bolnavi, iar sterilitatea e întotdeauna rodul blestemului lui Dumnezeu pe capetele noastre.

Nu ÅŸtiu cum a sfârÅŸit-o Atrahasis până la urmă. Åžtiu însă cum o să sfârÅŸească cei ce tac. AÅŸa că „Leve et reluis” – scoală-te ÅŸi luminează din nou!

V l a d i m i r _ P u s t a n