Mergeam pe sub niÅŸte tei; un parfum îmbătător în jur; pentru tei, nu contează că e zi sau noapte, el miroase; ÅŸtie să facă asta ÅŸi o face bine; de asemenea, vara, ÅŸtie să facă umbră .i tot bine umbreÅŸte.

În BucureÅŸti, la semafor, zilele trecute, o femeie vindea flori de nuferi; vindea bine, ÅŸtia să facă reclamă stării ei deplorabile; m-a surprins faptul că îi păsa de florile acelea; reamintea cumpărătorilor să le pună multă apă. O mai văzusem odată, acum câteva luni; a rămas la fel; aceeaÅŸi atitudine.

Eminescu spunea că el rămâne ce-a fost, romantic. Åži noi, citind poeziile lui, rămânem impresionaÅ£i. Scrierile lui au fost opere ÅŸi au rămas aÅŸa.

Mă gândeam cât este de important să lăsăm ceva în urmă, ceva care să surpindă plăcut; însă ÅŸi mai important, este să-L lăsăm pe Dumnezeu celor din jur; noi Îl luăm de la ei, de multe ori, iar faptele noastre ÅŸi atitudinea noastră nu-L lasă în inimi. Mirosim a tei ÅŸi noi, dar pentru Hristos?

Åžtim să facem reclamă diferitelor lucruri pe care le folosim, dar prea puÅ£in lui Hristos; nu poÅ£i vorbi frumos ÅŸi entuziasmat despre El, dacă nu-L ai în inimă. Hristos nu se vinde, dar se dăruieÅŸte. Aduci binecuvântare oamenilor din jur?

Uneori e bine să ramâi ce ai fost, dacă ce ai fost a însemnat sfinÅ£enie, caracter ÅŸi o viaţă frumoasă. Dacă nu, întoarce-te repede la Hristos.

Citim în Biblie că dacă nu rămânem în viţă, adică în Hristos, nu vom aduce roadă. Ne vom usca ÅŸi ne vom ofili de tot; viaÅ£a veÅŸnică cu Dumnezeu va fi de domeniul fantasticului, iar, fără Dumnezeu, ÅŸi cimitirul vesel de la SăpânÅ£a e o tragedie. Oricum este.

Să rămânem în viţă pentru Viaţă!