A început banala ÅŸi nesemnificativa ÅŸcoală, care îÅ£i dă sentimentul că după ce o termini eÅŸti un mare nimeni sau la extrema cealaltă, că eÅŸti cineva. Este doar sentimentul...

A început ÅŸcoala care altă dată dădea un Nichita Stănescu, un Ion Creangă, un Sadoveanu precum ÅŸi pe alÅ£ii, pe când astăzi, se ocupă cu “socializatul” băieÅ£i-fete, cu parvenitismul, cu manelismul  ÅŸi ÅŸmecheria.

A început ÅŸcoala pentru care altă dată aveai un respect aparte, nu oricine studia, nu oricine lua examenele, nu oricine învăţa, pe când acum, frumoasa ÅŸcoală românească se scutură de praful din mintea elevilor.

A început ÅŸcoala care în loc să fabrice intelectuali, oameni culÅ£i ÅŸi iluÅŸtri, meseriaÅŸi adevăraÅ£i, doar încearcă să întreÅ£ină la foc molcom ceea ce elevii au primit în cei ÅŸapte ani de acasă, de la părinÅ£ii care au avut sau nu timp să se ocupe de ei.

A început ÅŸcoala cu parada vestimentară ÅŸi a bunurilor dar ÅŸi cu discuÅ£iile între colegi de genul, “uite ce telefon mi-am luat”, discuÅ£ii tipice care îÅ£i iau pofta să gândeÅŸti la ceva constructiv.

Din păcate, a început un alt an în care interesul pentru învăţământ este într-o stare inertă. Pentru o viaţă sănătoasă, ÅŸcoala are nevoie de corectitudine, de discernământ, de putere, de Dumnezeu.

Åžcoala adevărată nu implică numai instituÅ£ia. Până la urmă Nicolae Iorga zicea bine: “Åžcoala este tot ce vezi ÅŸi tot ce auzi.”