Bunica mea, cum era bolnavă cu picioarele, nu prea ieÅŸea des pe uliţă, dar de ÅŸtiut ÅŸtia tot ce miÅŸcă-n sat. Ne trimitea pe noi să vedem cine mai trece la deal, cine la vale ÅŸi trebuia să dăm raportul cu lux de amănunte. „MoÅŸu IoÅ£a lu’ MiÅŸcălău (avem mulÅ£i IoÅ£a în sat) a trecut la vale cu un hârleÅ£ în spate ÅŸi ne-a spus că se duce să-i sape o groapă „nekerman” lu’ moÅŸ Sima ce a intrat cu plămânii în concediu, ieri la prânz”. MulÅ£umită de raport, ne întreba apoi dacă nu cumva a trecut cineva ÅŸi la deal că „tot la vale, tot la vale ne pomenim într-o zi că se răstoarnă satul”. Pe când am socotit că avem destule cuvinte pe cerul gurii cât să-i răspundem, maica îÅŸi dă deodată baticul pe după ureche ÅŸi spune: „Pssst... pe patru bomboane de lapte că trece pe uliţă baba MiliÅ£a lu’ Fumu!”... ÅŸi baba MiliÅ£a era cu trup ÅŸi duh ÅŸi ÅŸlapii din picioare.

Pe baba MiliÅ£a o cunoÅŸteai după mers. Era încălÅ£ată cu o pereche de ÅŸlapi imenÅŸi pentru picioarele ei uscate. I-au rămas mici lui Iva nepotul său, aÅŸa că se respecta ea purtându-i. Talpa aluneca în ÅŸlap în aÅŸa fel încât călcâiul ei ajungea undeva la mijlocul ÅŸlapului ÅŸi cu toate degetele, fără excepÅ£ie, plus vreo trei cm din talpă făcea acupunctură gratis. Practic din numărul 36 cât purta la picior, jumătate nu beneficia de luxul unui ÅŸlap moale. De mai Å£inea mult vara o lua satul la întrebări că fură pământ printre degete subÅ£iind uliÅ£ele. Era atâta pământ printre degetele babei MiliÅ£a încât liniÅŸtit puteai semăna patru fire de roÅŸii... de o salată sigur ieÅŸea. În rest era o babă mereu blândă pe care am iubit-o cum de altfel le iubesc pe toate babele din sat chiar ÅŸi pe baba Leposa lui Bârgojea care atunci când ne prindea mingea ne-o spărgea cu un briceag ce-l avea mereu la ea.

Baba MiliÅ£a a murit anii trecuÅ£i, am aflat de curând. Am rămas mai sărac cu o mamă.  Au îngropat-o cu tot cu ÅŸlapi să fie vedetă ÅŸi prin LocuinÅ£a MorÅ£ilor nu doar în LescoviÅ£a. „Râde ciob de oală spartă” spune un proverb românesc.

Cristos ne-a dat la fiecare creÅŸtin ÅŸlapi marca R.E.P (Râvna Evangheliei Păcii) pe măsura fiecăruia. Dar de atâta stat cu tălpile la umbra băncilor penticostale, baptiste, au început să ni se usuce ÅŸi nouă ÅŸi am început să alunecăm în ÅŸlapi ca baba MiliÅ£a ÅŸi dintr-o dată ne-am pomenit cu atâta pământ printre degete încât ne-am apucat să construim. Åži construiam ÅŸi iar construiam până când Dumnezeu a trimis criza să ne spele pe picioare.

Cel mai mare foc de tabără din univers va fi când Domnul va veni cu bricheta ÅŸi va da foc acestui pământ. Va arde tot. Åži locaÅŸurile de cult penticostale, ÅŸi cele baptiste ÅŸi catedralele lui Becali... tot. Åži mansardele cu chat ÅŸi internet unde sunt educaÅ£i copiii... tot.

CocoÅ£aÅ£i pe stelele cerului, admirând peisajul, vor sta cei ce au visat cerul. Cei mereu liberi printre degete de pământul trecător. Cei mereu treji ÅŸi cu garda sus. Cei cu tot piciorul în ÅŸlapul R.E.P.

Dani Surducan