Nimeni nu ne crede dacă sărutăm pasărea
din zbor, iarba înverzind. Noi suntem un fel
de martori ai adolescenţei ruginind.
"Cireşar" Nichita Stănescu
Arhivă Editorial »
Şuruburi la bucată - Dani Surducan




AtenÅ£ie! Rândurile ce urmează sunt presărate cu ÅŸuruburi. Se recomandă citirea lor cu ochelari de protecÅ£ie sau, în caz că nu-i aveÅ£i la îndemână, păstraÅ£i distanÅ£a corespunzătoare… nici prea aproape să vă scoateÅ£i ochii, nici prea departe să ieÅŸiÅ£i din cameră.

Se spune că principiul ÅŸurubului a fost descoperit de matematicianul ÅŸi fizicianul grec Arhimede care a trăit între anii 287-212 î.Hr. Astăzi o maÅŸină automată produce până la 300 de ÅŸuruburi pe minut, suficient încât să înlocuiască sârma din gardurile româneÅŸti, dar insuficient încât să înlocuiască sfânta tradiÅ£ie… pentru că la noi eterna sârmă face parte din tradiÅ£ie. Dintre o sută de porci europeni, după ce poÅ£i să-Å£i dai seama care-i porc de CarpaÅ£i ÅŸi care nu? Simplu... după sârma din nas, ceea ce-i o dovadă a libertăţii. Porcii din Germania care cresc cu chimicale înconjuraÅ£i de betoane, nici nu au nevoie de sârmă în nas. Pe când porcul românesc, care se desfăşoară liber prin grădini, atlet ÅŸi plin de optimism are nevoie de o sârmă în rât pentru a nu-ÅŸi băga nasul unde nu-i fierbe oala. În libertate poÅ£i cu uÅŸurinţă să distrugi grădina, familia aproapelui de aceea nu ne-ar strica nici nouă o sârmă în nasul curios ÅŸi degrabă adulmecător prin cratiÅ£ele altora.

Datorită lui Arhimede putem să prindem uÅŸile în ÅŸuruburi, farurile, prizele, pedalele, gurile soacrelor, antenele pe blocuri.

Se prea poate ca ÅŸurubul să fi fost descoperit încă de Tubal-Cain, părintele metalurgiei, dar lanterna omului modern nu bate până acolo. Oricum, încă din Geneza, Eva s-a înÅŸurubat din prima în inima lui Adam ÅŸi amândoi s-au deÅŸurubat din Eden, din Dumnezeu, înÅŸurubându-se în mintea lor păcatul cu ÅŸurubelniÅ£a Satanei.

Inginerii Turnului Babel, pe care tind din ce în ce mai mult să cred că-i chema Gheorghe ÅŸi Vasile datorită faptului că numai noi, românii, drept pedeapsă conjugăm verbele altora... ei au vrut să înÅŸurubeze turnul din cărămizi lipite cu smoală, în cer. Au vrut să înÅŸurubeze materialul în imaterial, efemerul în etern, trecătorul în peren ÅŸi asta de capul lor, fără Cristos liantul perfect între cer ÅŸi pământ, între tenebrele timpului trecător ÅŸi infinitul. În El să ne înÅŸurubăm murirea să devină nemurire. Dar cei cu Turnul Babel au avut un ideal net superior, ei vroiau să atingă cerul pe când omul modern are ca ideal înÅŸurubarea în canapea, în lux, în lejeritate, în lenevie, în ÅŸmecherie.

Idealurile au scăzut, puÅ£ini sunt cei care îÅŸi înÅŸurubează capul în cărÅ£i de dragul cunoaÅŸterii. Nu mai e setea de cunoaÅŸtere, ci goana după diplome care să-Å£i dea poziÅ£ii, bani cu care să umpli frigiderul. Astă-i idealul! Asta-i evanghelia care se propovăduieÅŸte! Frigiderul plin. Să-l umplem cu pământ dacă Å£inem neapărat să fie plin. Geniul lui Eminescu ne încântă, dar nu ÅŸi nucile pe care le mânca de foame ÅŸi sărăcia în care trăia.

Ca ÅŸi creÅŸtini trebuie să fim lumini. Nu flăcări palide de firave lumânări care se sting cum suflă un pic necazul, ci becuri înÅŸurubate în dulia Duhului Sfânt arzând mereu de-i zi, de-i noapte în viaţă.

 

 

Dani Surducan


« înapoi