Un frate mărturisea la consiliere că îl supără tare rău nevasta. Când se sfădesc, el se roagă într-o cameră ÅŸi ea-ntr-alta: „Doamne, pocăieÅŸte-mi soÅ£ia/soÅ£ul te implor...”. O tânără e invidioasă că o alta e la leptopul bisericii. Un slujitor împarte pâinea de la Masa Domnului unor fraÅ£i cu care e-n plin tărăboi. Un altul strigă ca Tatăl să-l ierte, dar câteva urechi din biserică ÅŸtiu că-s neiertate de mult de el. Deunăzi, cineva din biserică îi „ura” tatălui meu grav bolnav să ajungă în... iad. „Că multe rele a făcut”... Astea-s valori cam des întâlnite pe abscisa iubirii. Adică pe orizontala Crucii lui Hristos. Pe linia aceea OX, din sistemul de axe OX – OY, pe care noi nu-l înÅ£elegem sau nu vrem, deÅŸi e matematica lui Isus

Åžtiu că nu ne place matematica. E-o cărămidă tare grea. Atât ea cât ÅŸi carnea de porc se lasă greu la ficat. Apoi, fierbe creierul. Îl contorsionează. Aduce temperatură. Åži ură. Dacă e pus puÅ£in în faÅ£a abacului, omul nostru de toate zilele zice că ÅŸi-a uitat ochelarii acasă, că are hard-ul nelogat. Nu-i lucrează nici dacă îl piÅŸti cu ceară. Să nu-i vorbeÅŸti de suprafeÅ£e ori înălÅ£imi. AmeÅ£eÅŸte. Åži mai ales, să nu-i pomeneÅŸti de axe OX ÅŸi OY. „Astea-s detalii tehnice care nu se folosesc decât la politehnică ori la construcÅ£ii. Nu în biserică frate”.

Abscisa, ne spune matematica, e un număr real care indică pe o axă lungimea ÅŸi sensul segmentului cuprins între originea axei (O) ÅŸi un punct dat (X), determinând poziÅ£ia acestuia. Biblic, abscisa iubirii indică lungimea ÅŸi sensul relaÅ£iei dintre semeni (O, adică eu, ÅŸi X, adică ei). Hristos ÅŸi-a întins mâinile la Golgota ca o abscisă, demonstrând lumii că iubirea Sa e de la – la + infinit. Fără abscisa mâinilor Sale, lumea ar fi fost pierdută. Cea mai mare poruncă din Biblie lăsată de El, vorbeÅŸte tot despre abscisa iubirii: „Să iubeÅŸti pe Domnul Dumnezeul tău..., ÅŸi pe aproapele tău, ca pe tine însuÅ£i”. Tradusă asta înseamnă că iubirea nu se poate în sus, pe ordonată, adică între mine ÅŸi Dumnezeu, dacă lipseÅŸte de pe abscisă, între mine ÅŸi oameni. Altfel, relaÅ£ia e ruptă. Fără abscisă, crucea Domnului nu mai e cruce, ci un stâlp ori un băţ. Dar un băţ pentru spinările nebune.

Dacă abscisa lipseÅŸte, atunci ordonata nu poate ridica valori. Mai precis, toate ridicările pe OY sunt date de OX (ce interesant, O – adică eu, zero; Y – adică Yhwe, Dumnezeu). Nu pot să urc în ochii Domnului, dacă semenii nu-mi dau valoare. Ce spun ei, aia sunt eu. Ordonata, zice matematica, este înălÅ£imea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire! Biblic, este valoarea mea raportată la Dumnezeu, este poziÅ£ia mea faţă de cer. Dacă n-am reparat greÅŸeala cu soÅ£ia, cu soÅ£ul, cu socrii, dacă n-am relaÅ£ie de dragoste cu fraÅ£ii din biserică, dacă nu-mi iubesc duÅŸmanii, dacă tot sfidez pe ceilalÅ£i – adică dacă nu mă întind pe OX, atunci eu tot un zero rămân, ÅŸi nu voi urca niciodată pe OY. Pot să mă rog ÅŸi cu lacrimi roÅŸii, pot să cânt să-mi crape plămânii, pot să predic să îngheÅ£e apele, pot să recit poezii kilometrice, pot să fiu totdeauna prezent ÅŸi la timp în biserică, pot să memorez toată Biblia, scara la Domnul nu urcă dacă treptele cu oamenii sunt rupte. Fără abscisă ÅŸi ordonată, n-ai o cruce, ci un minus. Fără iubire de oameni, nu se poate iubi Dumnezeu. Fără iubire de Dumnezeu, nu se pot iubi oamenii. Fără abscisa crucii lui Hristos, n-aÅŸ sta în picioare în faÅ£a lui Dumnezeu, n-aÅŸ urca pe verticală. Fără sângele Său n-aÅŸ avea însă echilibru.

Am înÅ£eles că nu ne place matematica din ÅŸcoli. Însă nu pricep de ce fugim de cea din biserici? Fiindcă Dumnezeu, nu se încurcă fraÅ£ilor. Ci, socoteÅŸte bine. Apoi va trage linia…

PS: Crucea Golgotei e un plus. Plusul întotdeauna adună. Dă mai mult. Åži niciodată lipsă. O veriÅŸoară de-a mea, economistă, se văita zilele trecute că se tot zbate, tot munceÅŸte, ÅŸi parcă tot spre minus se duce. I-am spus că aÅŸa aÅŸ păţi ÅŸi eu, ÅŸi toÅ£i pocăiÅ£ii, dar cu Dumnezeu, chiar ÅŸi 0+0=1!