Zilele trecute, un tânăr cu creastă gelată, cu pectorali umflaÅ£i ÅŸi un lănÅ£ic gros de-un deget la gât m-a acuzat, mirat că sunt credincios. Cu aere de popă, de superioritate în problema divinităţii, sigur pe el ca Saul din Tars când alerga creÅŸtinii ÅŸi cu nasul pe sus ca aprodul Caiafa, flăcăul cu ochii albaÅŸtri mi-a argumentat cu lejeritatea primarului de Å£ară în campanie: "Vă pot demonstra că Dumnezeu nu există!". "Cum?" am întrebat zâmbind. "Vă aduc cărÅ£i, vă aduc DVD-uri, vă aduc ce doriÅ£i… Åži, vă demonstrez că nu există!". "Ai toate dovezile? Dacă Å£i-a scăpat ceva?". "Nu mi-a scăpat nimic. Pur ÅŸi simplu nu există Dumnezeu. De mii de ani, nimeni nu poate demonstra!”

În faÅ£a a douăzeci perechi de ochi curioÅŸi, ÅŸi într-o isihie de sahară, l-am întrebat aproape în ÅŸoaptă: "CâÅ£i ani ai?". "19". “MulÅ£i să-Å£i mai dea Domnul! EÅŸti tânăr, eÅŸti puternic, eÅŸti frumos... Să presupunem că te afli la spital. Eu sunt medicul. Te-am consultat ÅŸi îÅ£i comunic diagnosticul: Iubitule ai cancer la ficat. E atât de avansat, încât la ora asta nici un medicament din lume nu te mai poate vindeca. Nici doctorii nu te pot ajuta cu nimic. Îmi pare rău, dar trebuie să-Å£i spun: mai ai de trăit decât 4 săptămâni. Dacă ar fi aÅŸa, ai vrea ca Dumnezeu să existe?"... Băiatul a tăcut o clipă. Apoi, ruÅŸinat a răspuns: "Da, aÅŸ vrea ca Dumnezeu să existe”.

Am mai discutat apoi cu tinerii 30 de minute. Le-am spus că nu există boli. Boala e absenÅ£a sănătăţii. Le-am spus că nu există moarte. Moartea e absenÅ£a vieÅ£ii. Le-am spus că nu există întuneric. Întunericul, cum afirma Einstein, e lipsa luminii. Le-am spus că nu există frig. Frigul e lipsa căldurii. Le-am spus că nu există ură. Ura e lipsa iubirii. Le-am spus că nu există rău. Răul e absenÅ£a binelui. Răul e absenÅ£a lui Dumnezeu. În acest timp, băiatul a stat cu capul în jos. L-am iubit atât de mult! Pentru că în ochi, i-au apărut lacrimi...

Plecând acasă, pe stradă m-am gândit că uneori, prin biserici creÅŸtinii se comportă diferit de acest flăcău. DiferenÅ£a nu este faptul că ei cred în Dumnezeu ÅŸi nu pun întrebări sucite. DiferenÅ£a este că în multe acÅ£iuni de-ale lor, ar vrea ca Dumnezeu să nu existe! Când fac afaceri ÅŸi mai trec doi de zero în plus, când spun în ÅŸoaptă la telefon o bârfă din adunare, când ÅŸi-au julit degetul cu ciocanul ÅŸi trag... un chiot, când trece farfuria la colectă, când vine un sărac nepoftit ÅŸi cere pomană, când stau în faÅ£a televizorului la filme cu copiii, când tânărul Å£ine o fată de mână, când aleargă pe Google după nu ÅŸtiu ce...

Flăcăul de mai sus, mi-a mai transmis o lecţie creştină: ca să-L vezi pe Dumnezeu că există, trebuie să verşi lacrimi!