A.W. Tozer, spunea că automatismul din biserici este văzut atunci când lucrurile merg mecanic. Adică un fel de dinamică zero, continui eu. Automatismul înseamnă repetare a Scripturii fără sentiment. « MulÅ£i repetă Biblia fără să simtă ceva, o repetă fără să înÅ£eleagă ceva, fără uimire, fără aÅŸteptări sau surprize îmbucurătoare », mai subliniază Tozer. Astfel repetăm versete fără sentiment, le cităm fără sens, cântăm fără uimire, ascultăm fără mirare.

ViaÅ£a creÅŸtină e-o luptă. O luptă pe viaţă ÅŸi pe moarte. E atât de dinamică, încât dac-o trăieÅŸti n-ai timp să te plictiseÅŸti. Rutina face viaÅ£a corvoadă. De fapt, rutina, omoară vieÅ£i. Ea e ÅŸoferul ce conduce cu ochii închiÅŸi pe-o pantă ce coboară-n abis. Rutina te face să nu mai investeÅŸti. Nici măcar în tine. Te demotivează. Rutina te face să uiÅ£i de consiliere. De mărturisire. De botez. De juruinÅ£e. Uneori rutina îÅ£i spune că poÅ£i să predici ÅŸi fără să te pregăteÅŸti. ReuÅŸeÅŸti ÅŸi aÅŸa. Să plictiseÅŸti. Îngrozitor.

Lucrătorii rutinaÅ£i/uzaÅ£i, uită să mai aibă părtăşie cu Dumnezeu. De aceea nu mai au nici descoperiri biblice. Deci, nu mai au ce spune... O călugăriţă, spunea că după 12 ani de ascultat predicile preotului în fiecare duminică, ajunsese să ÅŸtie unde e punct, unde e virgulă, unde popa... încurcă versetul!

Rutina goleÅŸte bisericile noastre. Le face ruine. Dar umple canapelele din faÅ£a televizoarelor, cârciumile, tribunalele...

Automatisme, rutină, putreziciune - zice Tozer. Rutină, rugină, ruină, adaug eu. Cei 3 « R » ai bisericii ce se autodistruge. "Dumnezeu nu poate intra în slujbele noastre de biserică, deoarece am stabilit mai dinainte totul pentru El", spune Tozer. Cu rutina turată la maxim, nici o biserică nu va creÅŸte. Nici nu va stagna. Singura cale a ei e... "la vale"! Iar văile sunt multe, în timp ce Vârful e numai Unul!

Există totuÅŸi ÅŸansă: ca să eviÅ£i rutina, “fii sabatic din când în când”, spunea fratele Emil BartoÅŸ. Adică retrage-te să te încarci spiritual. Retrage-te la mentorat. Caută-Å£i un duhovnic…