Atmosferă de cimitir. FraÅ£i care întârzie (de obicei) la biserică. Surori care au capul împărÅ£it de o eÅŸarfă ÅŸi haine care le-au rămas mici. CoÅŸuri care circulă prin sală pline cu bancnote... de 1 leu. Scaune goale la Cină. Popor prea puÅ£in la rugăciune. Predicatori care luptă cu somnul. Tineri cu ochii deschiÅŸi la rugăciune. Cântări lălăite, cu acorduri prelungi. Rugăciuni care nu trec de tavanul bisericii. Ceasuri în spatele ÅŸi în faÅ£a amvonului. AdolescenÅ£i care cască din cinci în cinci minute. Clădiri cu zugrăveli neîngrijite. Diaconi cu faÅ£a ca lama de brici. Biblii tocite, cu coperÅ£i rupte ÅŸi pagini îndoite. Harfele ori Laudele Domnului uitate acasă. Portofele sigilate. Zeciuieli înjumătăţite. Pardon, înzecite. Săraci în faÅ£a bisericii. Ce mulÅ£i!!! PărinÅ£i sau fraÅ£i nemântuiÅ£i. Vecini care zboară spre prăpastie. Åžcoli fără mărturii. Societate fără martori. Spitale, azile cu aer de închisori. Åži puÅŸcării nevizitate... Biserici, spunea Vance Havner, care trăiesc atât de sub nivelul adevăratei bucurii creÅŸtine încât ca cineva să fie la nivelul lor ar trebui să cadă din... har.

De unde-au năvălit aceste apatii în sânul bisericii? Cine a generat indiferenÅ£a? Lipsa educaÅ£iei, a păstorilor super înÅ£elepÅ£i, a membrilor super bogaÅ£i, a gift-urilor venite din străinătăţuri, a mâinii prea scurte a celor de la culte, sau golul lăsat de dorinÅ£a arzătoare, de pasiune, de râvna pentru lucrare, pentru divinitate? Paradoxal, există pasiuni. Pentru case, maÅŸini, MP4, touch screen-uri, plasme, firme, conturi, bere sau vin, grătare, excursii, tunsori, Armani, Giordani... Nimicuri. Needificatoare.

Pasiunea, spune DEX-ul, este o afecÅ£iune puternică ÅŸi de durată, pentru cineva sau ceva. Ea nu-i generată de un foc care abia mocneÅŸte, de-o credinţă Å£inută la relanti, de-o stare laodiceeană învinsă în lupta cu somnul sau cu televizorul. Pasiunea înseamnă entuziasm. AcÅ£iune din inimă. Ca pentru Dumnezeu. Nu e o emoÅ£ie. Nu trece repede. Pasiunea înseamnă râvnă, efort, transpiraÅ£ie, preÅ£. Unul care să coste, cum spunea regele David. E o responsabilitate, o silinţă, o alergare, zi de zi, mereu în frunte. Mereu între cei mai buni. Mereu cu motoarele turate la maxim. E o caracteristică divină. Fără oboseală, fără plictiseală, fără încetinire, fără marÅŸarier. Mereu cu rezervorul plin.

Poate cineva să ia tăciuni în sân fără să i se aprindă hainele? (Provere 6:27). Atunci de ce e multă cenuşă?

Doamne, Å£ine-ne turate motoarele! Pe cele noi, pe cele rodate de ani de zile. Pe cele stricate repară-le. Pune Tu în ele benzină. Åži dă-le foc!

Nicolae Geantă