MoÅŸ Gogă al lui PerchiÅŸ era ultimul mohican al vremurilor fără coduri, internet ÅŸi herghelii pitite sub capotă. De cum se ivea ziua după colÅ£ul satului, moÅŸ Gogă înhăma la jug boii somnoroÅŸi ce părăseau grajdul mândri de longevitatea activităţii depuse în folosul omenirii. Erau ultimii boi... chiar ultimii. Umblau semeÅ£, cu capul sus, ciudat de sus, dar de înÅ£eles din moment ce în spiÅ£a neamului lor făceau parte ÅŸi boii prorocului Elisei.

De moÅŸ Gogă satul vorbea numai de bine. MulÅ£i ziceau că era bun ÅŸi de primar. Era incoruptibil indiferent câte babe guralive îi tocau răbdarea. „Măi Gogule... ia-Å£i măi ÅŸi tu o pereche de cai sprinteni că până ajungi tu la destinaÅ£ie cu boii tăi uiÅ£i ÅŸi de ce ai plecat”... cârcoteau gurile rele. „Nu ÅŸi iar nu”, răspundea hotărât moÅŸ Gogă, după care zicea un „Doamne ajută” ÅŸi „hai Florea, hai Jilă”, pornea trăgând de lanÅ£ boii ce înaintau încet dar sigur până ce se scufundă în orizontul dimineÅ£ii. MoÅŸ Gogă ÅŸi boii lui erau primii care plecau ÅŸi ultimii care veneau.

Era ÅŸi un gentelman desăvârÅŸit. Pe „baba Doamna” cum o alinta el, o purta numai în car. BătrâneÅ£ea, flămânda pământului, tot înfulecă anii oamenilor ÅŸi tot nesătulă e, a ciupit ÅŸi din elanul ÅŸi hotărârea de neclintit a lui moÅŸ Gogă. Astfel, de umblat înaintea carului cu boi nu mai putea, ba mai ÅŸi de gura babelor ce nu-l slăbeau de loc, ÅŸi-a dus boii la abator. Întors acasă a rupt ÅŸi jugul plângând ca un copil mic... la rupt de ciudă. Cu banii de pe boi ÅŸi-a luat o pereche de cai sprinteni ÅŸi, deÅŸi umbla acum în car alături de baba Doamna lui, era mai mereu trist. Nu-i pica deloc bine noua postură în care l-a adus viaÅ£a. Cu frâiele în mână se simÅ£ea nesigur.

Într-o zi caii s-au speriat ÅŸi-au luat-o la galop răsturnând căruÅ£a cu tot cu moÅŸ Gogă. L-au dus la spital cu ÅŸanse mici de supravieÅ£uire. În spital vorbea numai de Florea ÅŸi Jilă, grozavii boi ce i-a avut. După câteva zile a murit repetând într-una: „Pe mine tehnologia m-a nenorocit... am ÅŸtiut eu ce-am ÅŸtiut”.

Mi-am adus aminte de moÅŸ Gogă într-o duminică la biserică când, la citirea Cuvântului, dintr-o dată toÅ£i fraÅ£ii s-au întors spre mine privindu-mă intens întrebători. „Păi ce faci, nu proiectezi textul pe proiector?”. DeÅŸi agitaÅ£ia ÅŸi presiunea atmosferică urca drastic, am rămas neclintit în hotărârea de a nu proiecta nici un text pe nici un proiector. FraÅ£ii familiÅŸti înghionteau de zor soÅ£iile care căutau disperate prin poÅŸete. Clar... pic de Biblie. FraÅ£ii nefamiliÅŸti se rugau să le dea Dumnezeu ÅŸi lor o soÅ£ie ca să aibă ce înghionti. Salut cu ambele mâini prezenÅ£a tehnologiei în biserici, dar nici chiar în halul acesta. Dacă se va da un test de admitere în rai pe bază de căutare în Biblie? Va veni arhanghelul Gavril cu cronometrul ÅŸi Mihail îÅ£i va da ca temă de căutare Obadia, într-o Biblie fără index. CauÅ£i, răsfoieÅŸti, transpiri, de înghiontit nu o să mai ai pe cine înghionti. Gavril cască de zor ÅŸi atunci o să zici ÅŸi tu ca moÅŸ Gogă: „Pe mine tehnologia m-a nenorocit...”.

Mi-e greu să cred că se poate intra în rai doar cu Matei, Geneza, Apocalipsa ÅŸtiute unde se află pe străzile Bibliei. E ca ÅŸi cum la Oxford ar intra un analfabet. Dumnezeu a dat tot, dar ÅŸi cere tot. Prea ne-am obiÅŸnuit să stăm în biserică ca-n gară. LegumiÅ£i ÅŸi palizi de atâta inactivitate, galbeni ÅŸi atrofiaÅ£i ÅŸi noi ÅŸi paginile nerăsfoite ale Bibliei. Duhul de lenevie spirituală ÅŸi educaÅ£ională. Un duh cu transmitere genetică la noi la pocăiÅ£i. Suntem generaÅ£ia care dacă nu vom ÅŸti să dăm răspunsuri într-o lume a întrebărilor, trăim degeaba. Răspunsuri nu doctrine penticostale sau baptiste, ortodoxe. Un răspuns cât o convertire. Un răspuns cât un pumn de-al lui Mike Tyson... să-i zdruncini din două fraze toată filosofia falsă ÅŸi drăcească ÅŸi darwinistă din care s-a hrănit. Dar pentru asta e nevoie să ÅŸtim Biblia... ÅŸi Biblia nu se învaţă de la proiector ci citind-o, răsfoindu-i paginile din care sare neobosită mântuirea... sare-n inima omului. Åži după ce stăpâneÅŸti bine Biblia, cum stăpânea moÅŸ Gogă carul cu boi, intră în cărÅ£i cum intră un lup flămând într-o turmă... mănâncă-le cu tot cu copertă. Deviza creÅŸtinului, spunea Steinhard, este: „Cu Cartea pe cărÅ£i călcând”.

Spor la citit, nu la privit la proiector. Proiector la „bise”, proiector cu plasmă acasă ÅŸi ferească Dumnezeu să ne arate ÅŸi raiul puÅ£in visat tot la proiector... din mijlocul iadului. Proiector vrut, proiector dat.

Duminica viitoare voi „sluji” (enervant cuvânt) din nou la proiector. RugaÅ£i-vă pentru surorile cu poÅŸetă ÅŸi soÅ£ să nu-ÅŸi uite Biblia acasă. Eu, unul, mă Å£in tare ÅŸi de-ar fi să mă bată cu poÅŸetele cum l-au bătut pe Åžtefan cu pietre.

Dani Surducan