În România rulează de câteva zile Ice Age; nu mă refer la desenele animate ci la realitatea meteorologică dificilă, având în vedere că poporul nostru nu este obiÅŸnuit cu astfel de temperaturi.

Din păcate pentru anul 2012, încă oamenii mai mor de frig, se trăieÅŸte parcă mai greu, se plătesc facturi din ce în ce mai mari ÅŸi, cu toate că trăim într-o lume care în ciuda crizei este într-o continuă  dezvoltare tehnică , parcă, atunci când ne gândim la caracterul oamenilor, suntem într-un continuu regres al calităţii. În aceste condiÅ£ii, îngheÅ£ul este simÅ£it ÅŸi mai mult.

ObiÅŸnuim să spunem că gerul vine de la ruÅŸi. Însă, atunci când vine vorba de frigul terifiant din sufletele oamenilor, nu prea mai avem pe cine da vina. Vine de la noi.

Avem nevoie de o scânteie care să aprindă focul; avem nevoie de un “reinstall” al sistemului nostru de valori, avem nevoie de o viziune nouă; Dumnezeu este specialistul care mereu repară ce stricăm noi. Această posibilitate de a fi reparaÅ£i se numeÅŸte har.

Când e frig, întotdeauna e greu. Când e ger în suflet, este imposibil; imposibil să nu murim ÅŸi noi. De aceea, să spunem ca David, “Vezi dacă sunt pe o cale rea ÅŸi du-mă pe calea veÅŸniciei”! Amin.

Fintoiu Alexandru