Le-am putea spune surorilor că indiferent cât de cald este afară, să fie mai generoase cu inul ÅŸi bumbacul pus pe ele. Le-am putea spune că nivelul unui popor este măsurat după necesitatea de haine învelitoare pe care o resimte. Cu cât oamenii sunt mai proÅŸti, cu atât au nevoie de haine mai puÅ£ine pe ei. Nu poÅ£i fi la nesfârÅŸit păstorul unei turme de maimuÅ£e fără ca să beneficiezi de sporul de periculozitate pe care îl au îngrijitorii de la grădinile zoologice.

Le-am putea spune fraÅ£ilor să nu se mai spânzure. Doar în Depresiunea BeiuÅŸului, în ultimele două săptămâni s-au spânzurat doi fraÅ£i de-ai mei, nenorocind evanghelizarea ÅŸi mărturisirea lui Hristos în satele lor pentru mulÅ£i ani.

N-a fost vorba de sepuku, nici de harakiri, n-a fost nimic ritualic, ci pur ÅŸi simplu laÅŸitatea de a lua în piept viaÅ£a aceasta nenorocită. Câtă vreme predicăm fără bucurie, trăim fără bucurie, când cerul ne este prezentat în cel mai bun caz ca un purgatoriu, când avem o viziune babiloniană asupra existenÅ£ei, ce să mai facă fraÅ£ii mei?

Nu vreau să mut vina pe umerii păstorilor (indiferent cât de puÅ£in hrănit spiritual eÅŸti n-ai voie să te arunci înaintea trenului), dar concluzia e dureroasă. Bisericile noastre nu sunt alimentate spiritual. Am cunoscut un pastor ce avea 19 biserici în urmă cu vreo 5 ani. Visul lui era să aibă 20 de biserici pentru că avea douăzeci de degete la mâini ÅŸi la picioare. M-a întrebat ce să facă. Era trist. Atât de aproape de vis. I-am sugerat să-ÅŸi taie un deget cu flexul.

Dacă nu ştiţi predica despre frumuseţea vieţii recitaţi măcar din Costache Ioanid:

„Nu-i calea noastră veÅŸnic însorită,

Nu-i viaţa totdeauna un palat.

Dar o trăim, căci merită trăită,

Când, peste lumea asta mărginită,

Există Dumnezeu cu-adevărat!”

Am putea predica zilele acestea despre ieÅŸitul din casa umbroasă cu internetul aferent ÅŸi filmul siropos de la ora 17 pentru că mai bine să te bată soarele în cap decât să te ciocănească în creier Magda Ciumac ÅŸi ÅŸtirile cu sâmburii de viÅŸină scoÅŸi cu ciocane dintr-un anumit loc.

Afară e superb...

Le-am putea spune că depresiile de care suferă o grămadă de enoriaÅŸi se datorează lipsei de lucrare ÅŸi viziune asupra unei vieÅ£i dăruite. Rosul unghiilor e bun în vreme de criză, dar nu Å£ine de foame.

Le-am putea predica multe. Nu toÅ£i sunt plecaÅ£i în concedii...

V l a d i m i r _ P u s t a n