Nimeni nu ne crede dacă sărutăm pasărea
din zbor, iarba înverzind. Noi suntem un fel
de martori ai adolescenţei ruginind.
"Cireşar" Nichita Stănescu
Arhivă Editorial »
Cerul şi pământul - Vladimir Pustan




Unamuno zicea că filosofia a apărut când din doi oameni unul a privit în jos spre cele practice pentru ca celălalt să poată privi în sus. Atunci se poate clădi o lume mai bună, dar pentru asta proporÅ£ia trebuie să rămână aÅŸa. Acum însă nu mai e cazul…

Unamuno a fost mai optimist decât Hristos, ce nu ÅŸi-a imaginat jumătate de planetă privind spre cer. Întotdeauna făuritorii de vise vor fi o minoritate copleÅŸiÅ£i de numărul mare de oameni ce se bat la un magazin pentru o tigaie la preÅ£ redus.

Privind paleta de culori ne dăm seama că verdele sau cenuÅŸiul pământului bate albastrul cerului.

Mă veÅ£i întreba ce vom mânca dacă jumătate din planetă priveÅŸte la cer? Pere. „Pică pară mălaiaţă în gura lui nătăfleaţă”. Stele. Stelele au gust de caise dacă le culegi vara direct din iarbă.

Numai că cei din Africa, cu burÅ£ile umflate de foame preferă pâinea ţăranului practic decât filosofia lui Kant.

Privitul la cer se poate face însă ÅŸi seara după ce ai trudit în pământul aspru, pentru că nu cred nici într-o lume de filosofi, nici în una de poeÅ£i. Cred într-o lume ce se roagă noaptea lui Dumnezeu să-i dea putere sa pună în pământ sămânÅ£a dimineaÅ£a.

Putem avea ÅŸi cerul ÅŸi pământul dacă vrem…

 

V l a d i m i r _ P u s t a n



« înapoi