Nimeni nu ne crede dacă sărutăm pasărea
din zbor, iarba înverzind. Noi suntem un fel
de martori ai adolescenţei ruginind.
"Cireşar" Nichita Stănescu
Arhivă Editorial »
Coarnele Halloween-ului - Nicolae Geantă




Halloween-ul, ÅŸtiu cam toÅ£i sătenii acuÅŸ, e sărbătoarea aia irlandeză, în care unul Jack, umblă cu dovleacul bâjbâind prin întuneric. Se zice că Jack Zgârcitul, după ce a păcălit de două ori pe ScaraoÅ£ki, pe dracu’ ăl mare, n-a mai încăput nici în iad, nici în Rai. Åži Satana i-a dat un dovleac luminat în mână să umble haihui prin întuneric! Ciudată poveste. Cu final neînÅ£eles. Pentru mine, pentru dumneavoastră.

Paradoxul e că sărbătoarea dovleacului cu cap de mort a umplut România. De la profesori ÅŸi actori, până pe uliÅ£ele satelor din creierii munÅ£ilor, elevii au învăţat să colinde cu dovleacul aprins. Adică în numele Satanei. Colindă ca de Crăciun, dar nu cu traiste de covrigi, ÅŸi nici cu Vestea Bună că s-a născut Mesia, ci îmbrăcaÅ£i în haine de drac! MascaÅ£i, cu sânge fals pe obraji lucioÅŸi, cu coarne ca ăia răi (dar ÅŸi cu cruciuliÅ£e la gât), cu cearÅŸafuri albe peste trup - ca stafiile, imitând bufniÅ£e, vârcolaci, huhurezi sau vampiri, tinerii se dau malefici. Åži devin. Se cred Merlin, sau nu ÅŸtiu ce mama Omida. "Noi suntem vrăjitoare bune, domnule profesor", a strigat o "diavoliţă" de liceu unui prieten bun de-al meu, dl. Meleacă, profesor de Religie. Nu ÅŸtiam că se poate ÅŸi vrăjitori buni. Adică ÅŸi draci cumsecade.

Intrând în librărie să-mi cumpăr o carte, am rămas uimit să constat că pe un raft, pe lângă prostioarele vrăjitorului Harry Potter, erau ÅŸi manuale de magie, cartea neagră a vrăjitoriei, textele lui satana, ÅŸi alte chestiuni tenebre. CărÅ£oaie groase, de sute de mii, sau milioane de lei vechi. AtenÅ£ie, pentru copii!!!

Duminică seara, la TârgoviÅŸte, am văzut într-o cofetărie tot felul de măşti, de coarne, de ochelari, de turbane ÅŸi nu mai ÅŸtiu ce aiureli. Am întrebat ironic dacă-s pentru mâncat tiramisu. Ah, pentru haloween-ul copiilor.

Azi, la liceu, prietenul meu citat mai sus, n-a putut să estompeze distracÅ£ia dovleciÅŸtilor, deoarece o profesoară i-a sugerat să fie blând, "să nu distrugă de tot haloween-ul". Mi-a spus că parcă publicul i-a disipat entuziasmul ÅŸi că a simÅ£it o apăsare diabolică în timp ce vorbea.

ÎmpinÅŸi spre un divertisment macabru - chiar de către profesori sau părinÅ£i (?!), tinerii noÅŸtri se joacă cu magia. Cu drăcia. Se cred vrăjitori ÅŸi se comportă ca ei. Dansează ca zombi (oameni fără suflet) ÅŸi spun Abracadabra la dovlecii cu limbi ascuÅ£ite de foc ÅŸi ochi de piraÅ£i. Pentru ei, horror e ceva delicios. Iar viaÅ£a, succesul, cred că e ceva de hocus pocus... Faci o vrajă, baÅ£i din baghetă ÅŸi vei fi primul în toate!

Am spus unor profesori (ÅŸi tuturor liceenilor), că atunci când permiÅ£i ca tinerii să se-mbrace în pisica neagră, în Dracula, în ScaraoÅ£ki sau vrăjitoarea din Albă ca Zăpada, nu mai poÅ£i avea pretenÅ£ii să fie cuminÅ£i la ore. Să fie corecÅ£i, să fie morali. Iar pe stradă, să nu fure, să nu jefuiască, să nu violeze. Să nu ucidă cu sânge rece. Fiind o zi mici fantome, mici vampiri ori little dracula, pruncii îÅŸi vor lua apoi rolurile în serios (unii ÅŸi le-au luat deja!)

O colegă de-a mea, profesoară de Istorie, mi-a spus în seara asta la telefon, că în blocul dânsei umblă copiii cu Haloween-ul. Trosnesc, Å£ipă, scot sunete diabolice, fac ca stafiile, ca huhurezii. Amuzament cu dulceaţă de scârbă. Ceea ce mi-e teamă fraÅ£ilor, este ca nu cumva copiii din România să devină ca cei din America, unde în urma unei întrebări pe stradă "ce le-ar place cel mai mult să facă de Haloween?", 85 % dintre ei au răspuns "să omorâm un om"! Mă tem, că dacă azi copiii colindă cu Haloween-ul prin blocuri, mâine la ÅŸtirile de la ora 5, să nu se audă că-n urma promenadei drăceÅŸti, au murit părinÅ£i sugrumaÅ£i în balcoane. AÅŸa, de... divertisment.

După colindul de Crăciun ajungi la ieslea lui Isus Hristos, după bântuiala de Halloween ai ÅŸansa să ajungi în coarnele lu' Satan.

Fugi de dovleac! Dinţii săi fac răni ce nu se mai vindecă!

 

Nicolae Geantă


« înapoi