Comorile României sunt caietele de datorii de la magazinele satului, aceste rămăşiÅ£e ale omeniei ce aÅŸteaptă cu îngăduinţă babele cu pensia mică, defapt singura specie de babe existente în Å£ară. Tot aceste caiete sunt ÅŸi o dovadă că Europa încă nu a reuÅŸit să congeleze în frigiderele sociale pârghiile ce leagă inimile unui sat, dar vor veni  vremuri când dacă nu ai un cent la tine o să-Å£i reÅ£ină marfa.

Citeam într-un articol despre intenÅ£iile masoneriei de-a pătrunde ÅŸi în mediile rurale ÅŸi mă tot frământam ce coteÅ£ o să le slujească drept lojă ÅŸi-mi imaginam cum o să arate Boja lu` Dâgă îmbrăcat în frac ÅŸi păzind tainele de veacuri ale masonilor cu biciul ÅŸi parul de scuturat prune. Abia mai târziu m-am dezmeticit...! Eu îi tot căutam prin coteÅ£e, prin căminuri „cortorale“... ÅŸi ei au intrat pe stâlpi. Din stâlp în stâlp, din stâlp în creier, din creier în creier. Cablul de televiziune, de internet... acestea sunt ghearele ce strâng subtil grumazul ţăranului, acestea sunt degetele drăceÅŸti ale Europei ce vor îngheÅ£a într-un final relaÅ£iile de încredere între oameni. Åži ce are în comun francmasoneria cu muma Europa... îl las pe Părintele Amfilohie să ne dumirească. Åži pentru cei pe care încă nu a apucat să se aÅŸeze bine praful Parisului, Londrei că ÅŸi încep să scuipe ÅŸi să terfelească leagănul ÅŸi pieptul de la care au supt, le spun direct ÅŸi fără ocoliÅŸuri... “Mucles!“.

Nu vă vindeÅ£i obârÅŸiile pe un „kil“ de banane. Să fim demni în fabricile Europei ÅŸi cult poÅ£i să fii ÅŸi în timp ce freci de zor toaletele nemÅ£ilor. PoÅ£i să-i spui dinÅ£osului de neamÅ£ că hârtia igienică în forma actuală a fost descoperită de Hanz Klenk în 1928, tot un neamÅ£, dar pentru asta în loc de plasmă trebuie să ai bibliotecă, ÅŸi în loc de vilă de lux, casă normală... pentru că tu investeÅŸti în creier. Åži mai spune-i îngâmfatului de neamÅ£ că tu îl ai pe Creangă ÅŸi vorba lui: „Åžtiu că sunt prost, dar când mă uit în jur parcă mai prind curaj.”

Comorile României sunt fântânile cu apa încă neimpozată ÅŸi gratis. Comorile României sunt cătunele ÅŸi satele izolate ce nu au sedii bancare sau trimiÅŸii sclaviei moderne. Comorile României sunt drumurile încă neasfaltate dovadă că noii cotropitori nu au descălecat asfaltul din cisterne făcând drum pentru puhoiul de gunoaie ÅŸi jeg ce va să vie. Comorile României sunt marii PărinÅ£i DuhovniceÅŸti ai patriei: Arsenie Boca, Nicolae Steinhardt, Constantin Necula, Savatie BaÅŸtovoi, Dumitru Stăniloaie, Teofil Paraian, Arsenie Papacioc, Rafail Noica, Ilie Cleopa, Bartolomeu Valeriu Anania, Iustin Pârvu, Petre Å¢uÅ£ea, Wurmbrandt... Åži mulÅ£i alÅ£ii de acelaÅŸi gigantism spiritual ca ÅŸi cei mai sus numiÅ£i ÅŸi vorba Înaltului Å¢uÅ£ea: “când pronunÅ£ asemenea nume îmi vine să sar în picioare... din respect.”

Comorile României sunt mormintele străbunilor noÅŸtri peste care timpu-ÅŸi cerne anii ÅŸi uitarea. Comorile României sunt părinÅ£ii ce ne aÅŸteaptă „într-un biet orăşel, într-o zare de sat”.

Comorile României... sunt, deÅŸi unii cred c-au fost!