Pentru cei ce-au picat bacalaureatul, ziua de azi nu are nici o semnificaÅ£ie. Pentru cei ce-au intrat la facultate e o zi ca oricare alta, aÅŸteptând un început de octombrie. Pentru preoÅ£i ÅŸi politicieni, mană cerească.

Pentru elevii de la generală şi liceu, flori, cărţi, telefoane mobile. Pentru părinţi, ca prăbuşirea turnurilor gemene.

Lupta care se duce pentru distrugerea ÅŸcolii datează de douăzeci de ani. În primul rând, liberalizarea avortului legată de sărăcia ce nu mai vrea copii a dus la golirea ÅŸcolilor ÅŸi la comasarea lor. Åžcoli închise din lipsă de copii. Dacă tot la 2 zile se construieÅŸte o biserică, tot la 4 zile se închide o ÅŸcoală. Au apărut ÅŸi microbuzele galbene ce duc copiii din cinci sate la o singură ÅŸcoală.

În al doilea rând, Uniunea Europeană doreÅŸte ca cei care au apucat să mai trăiască dintre copii să nu fie deÅŸtepÅ£i pe baza principiului că turma nu trebuie să gândească. Cu cât mai proÅŸti cu atât mai uÅŸor de condus, de manipulat. Iar incompetenÅ£a s-a potrivit de minune celor ce oricum n-aveau chef de buchiseală.

Amestecul politicului în ÅŸcoală era obligatoriu deci pentru că ordinele vin de sus, de mai sus de Cotroceni, iar masa de manevră, poligonul de încercare este format din copiii noÅŸtri ce azi au plecat la ÅŸcoală ca să scrie ajutaÅ£i pe pagina albă a examenului de bacalaureat ca unul mai zilele trecute „Vă pup pe toÅ£i. Ciao!”.