Nu trebuie făcute mari eforturi intelectuale pentru a-Å£i da seama că cei mai mulÅ£i dintre noi suntem avizi de a vedea în lucruri răul, de a vorbi despre el, de a-l diseca ÅŸi a-l expune hăcuit în piaÅ£a publică.

Vorbim prea mult despre rău ÅŸi prea puÅ£in despre bine... De aceea se uită românii cu ochii căscaÅ£i la ÅŸtirile însângerate, de aceea se vând aÅŸa bine ziarele cu conspiraÅ£ii ÅŸi termene apocaliptice.

Jean Delumeau se mira cum de reuÅŸim să auzim doar vuietul copacului când îl doborâm ÅŸi să nu auzim pădurea cum creÅŸte. Pădurea care creÅŸte fără zgomot e binele, dar pe acesta puÅ£in îl văd.

După două săptămâni de ploaie ÅŸi zloată a ieÅŸit pentru un minut soarele cu o moacă discretă ÅŸi speriată.

Colegul nostru Florin Ianovici a ajuns acasă (unde s-a îmbolnăvit) scăpând dintr-un avion cu un motor ce luase foc.

Campania electorală se va încheia. Vom aduna afiÅŸele măscăricilor cu fumuri de preÅŸedinÅ£i, de pe pomi, cruci, biserici ÅŸi crâÅŸme ÅŸi ne vom vedea de pâinea zilnică. Va fi bine ÅŸi la vară cald. Hristos e pe aproape dar noi, vorba părintelui Varillon, Îl căutăm pe lună, pe când El tocmai ne spală picioarele.

De aceea ne sunt aÅŸa de obosiÅ£i ochii, de cât rău vedem cu ei. Nu ne trebuie ochelari de cal, nici ochelari roz, ci doar să ne clătim ochii cu izvorul Cuvântului Sfânt, să vedem cu bucurie că în lada asta de gunoi numită „Pământ”, Dumnezeu va face în curând curăţenie folosind aripile îngerilor pe post de vânturătoare.

V l a d i m i r _ P u s t a n