Unii filosofi se întreabă dacă nu cumva planeta noastră este iadul altor planete. Dacă nu ar fi primăvară mai că aÅŸ crede, dar din moment ce primăvara mângâie în fiecare an toate lemnele cu învierea, este imposibil. Ba mai vezi ÅŸi doi bătrânei care trec Å£inându-se de mână la 80 de ani, deÅŸi au mâinile slabe ÅŸi firave de-atâta viaţă... ei totuÅŸi trec triumfători în numele iubirii declarate până la moarte ÅŸi dincolo de ea. Ce pildă extraordinară sădită în Sodoma divorÅ£aÅ£ilor.

Mai degrabă Terra este raiul rataÅ£ilor. Aici te poÅ£i rata din cinci în cinci minute. Când urci în viaţă urci pe scări, când cobori, cobori cu liftul sau ÅŸi mai rău, te aruncă de la etaj.

Nu este iad pământul acesta pentru că în iad nu ai succese, pe când aici împletim succesele în buchetul numit viaţă. Dacă tot mergem spre cimitire, să mergem cu succes.

Baba Crela lui PătruÅ£oni a isprăvit cu succes de tăiat frunze de sfeclă la bobocei. Succesul a constat în faptul că a ieÅŸit din ritual cu toate degetele ÅŸi mai mult de atât nici măcar o unghie nu a fost tăiată... deÅŸi acum era ocazia.

MoÅŸ Liţă al lui Curent a rezolvat într-o zi marele impas apărut în ograda găinilor. Avea câteva găini obeze. De obeze ce erau nici nu am putut să le număr, dacă nu-mi încăpeau mie în câmpul vizual cum să încapă atunci în cuibar?... Asta era marea dilemă! MoÅŸ Liţă a transformat cu succes ograda în sală de fitnes. InvestiÅ£ia constând doar în achiziÅ£ionarea unui bici lung cu care gonea găinile obeze, ce se cereau disperate pe tuşă.

De-ar fi să trec din casă-n casă să-i întreb de succese nu aÅŸ avea saci destui în care să le pun.

Să nu mai vorbim de succesul lui Iona, profetul ce striga în ÅŸoaptă ÅŸi se pocăiau cu miile, în câteva ore fiind nevoiÅ£i să importe saci ÅŸi cenuşă. La noi se urlă din toÅ£i rărunchii ÅŸi se pocăiesc babele surde. Unde Har nu e... nu e!

Nimic nu se compară vara cu succesul strivirii unui Å£ânÅ£ar aflat în toiul lucrului.

Cu succes încheie ÅŸi sora care pe toată perioada predicii a dat din cap afirmativ ca maÅŸina de cusut, deÅŸi erau multe afirmaÅ£ii de contestat... dar asupra acestor lucruri va medita altădată... la iarnă.

Poate nu reuÅŸim noi să facem becuri ca Edison, dar să pâlpâim cu succes în marele întuneric... de ce nu? Un bec aici, un bec colo, adunate laolaltă formează un candelabru fixat în bolta cerului luminând pământul... iată biserica lui Cristos.

Crucile să le purtăm în viaţă cu succes ÅŸi-n cimitire pe frunte ÅŸi mare să se scrie că am fost, suntem ÅŸi vom fi mereu cu Cristos!

Nimic să nu ne sperie, să vină ce-o veni! Cu Cristos în viaţă până ÅŸi moartea-i un succes!