Am văzut la un prieten pe telefonul mobil un filmuleÅ£ realizat în Spania la un botez în mare, unde doi păstori voinici (ce-au plecat să lucreze la betonieră ÅŸi-au ajuns printr-un concurs nefericit de împrejurări pastori) au fost filmaÅ£i în momentul solemn în care trebuiau să boteze un tânăr cu gel.

Au luat tânărul de mâini apoi au privit în camerele de luat vederi, apoi ÅŸi-au aranjat cutele de la hainele liturgice. Tânărul s-a lăsat pe spate crezând că cei doi o să-ÅŸi facă datoria. Aiurea! A căzut ca un bolovan printre ei, iar în cădere s-a agăţat disperat de unul dintre păstori, aruncându-l ÅŸi pe el în mare spre deliciul amatorilor de senzaÅ£ii tari.

M-a apucat plânsul…

GeneraÅ£ia asta chiar crede că noi îi susÅ£inem…

FilmuleÅ£ul are un profund caracter profetic… OcupaÅ£i cu camerele de luat vederi, cu programele ÅŸi cu datul bine la public, ocupaÅ£i cu imaginea proprie ÅŸi ÅŸedinÅ£e de comitet, lăsăm să cadă în marea indiferenÅ£ei, neînÅ£elegerii ÅŸi irosirii o întreagă generaÅ£ie.

Alaltăieri o tânără din Lupeni s-a sinucis aruncându-se de la etajul cinci. Era timpul examenelor de bacalaureat ÅŸi învăţa bine. Ultimul sms trimis iubitului era „Iartă-mă!”. Lui Dumnezeu nu mai avea mesaje de transmis. E trist dar mai trist este să „sinucizi” o întreagă generaÅ£ie pe care ai dus-o la binecuvântare.

Prăpastia dintre „noi” ÅŸi „ei” se adânceÅŸte teribil ÅŸi zilnic capătă accente cambodgiene.

Am avut soluÅ£ii ÅŸi-am fugit prin deÅŸert strigând „Am un răspuns, are cineva o întrebare?”. Doar ecoul… Pe malul mării e chef… fotografia de grup a ieÅŸit bine… Fără Iona, care stă liniÅŸtit în burta unui peÅŸte… Îmi veÅ£i spune că-ÅŸi merită soarta că a fost neascultător. Poate… Dar Dumnezeu vrea să lucreze tot cu el…