Sau ce are el. Cel de lângă mine, din anturajul meu. Am gândit de nenumărate ori mic ÅŸi limitată despre un Dumnezeu atât de mare. Îmi făurisem un Dumnezeu de ocazie. De orice ocazie... să fie Dumnezeul portofel, statut social, carieră, prietenie, recunoaÅŸtere, etc.
Cerându-I nimicurile lumii acesteia îmi făurisem un dumnezeu nimic când El este totul. Spun dumnezeu nimic pentru că El nu era de fel în viaÅ£a mea. Nu era nimic din El în inima mea. Doar bătăile inimii. Bătăile paÅŸilor Săi. Alergarea Sa după oaia rătăcită. Bătăi ale căror ritmuri deveneau tot mai slabe. Erau atâtea gunoaie în sediul fiinÅ£ei mele, în inimă, încât o asediaseră ÅŸi îi slăbeau ritmul.
Ceream ieftin... De ce? Pentru că vroiam să plătesc ieftin ba chiar deloc. Ceream pentru acum ÅŸi aici. Până când am realizat că nu făceam nimic altceva decât să deranjez cerul ÅŸi să limitez puterea lui Dumnezeu de a mi se arăta în toată plinătatea Sa. Åži m-am hotărât să Îl caut pe Dumnezeu. Dar unde? În biserici? În familie? Printre creÅŸtini?
Nu! L-am căutat acolo unde Îl lăsasem. Am strigat cu putere ÅŸi mi-a răspuns. Ecoul vocii Lui a răsunat din străfundul inimii mele dintre gunoaiele ÅŸi mizeriile care Îl acopereau. Căci Dumnezeu este acolo unde Îl las ÅŸi unde Îl laÅŸi. Atât am putut să-I spun, "Nu ÅŸtiu ce plan ai Tu cu mine, dar dacă este nevoie am să Å£i-L schimb. Am să Te caut ÅŸi am să mă târăsc după Tine în fiecare clipă a vieÅ£ii mele până când mă vei primi.”
"Să mă târăsc”…?
Dintr-o dată parcă nu mai ceream atât de ieftin. Eram dispusă să mă cheltuiesc pentru El. Să ostenesc pentru a căpăta.
M-am certat cu El ÅŸi în fiecare zi Îi spuneam să mă binecuvânteze. Să mă binecuvânteze cu un singur lucru, cu prezenÅ£a Sa în inima mea. AÅŸa îmi contorizam binecuvântările, numărând dacă este El prezent în inima mea.
Ciudată numărătoare, aÅŸa-i? De la portofel, statut, prietenie ÅŸi recunoaÅŸtere la binecuvântarea cu prezenÅ£a Sa, cam ciudat socotesc... În loc să adun eu scad...? Păi nu înmulÅ£eÅŸte Domnul? Da, El înmulÅ£eÅŸte harul ÅŸi îndurarea faţă de mine! Åži faţă de tine!
Scade totul. PăleÅŸte totul. Orice ambiÅ£ie, dorinţă ÅŸi recunoaÅŸtere deÅŸartă. Åži se înalţă o singură recunoaÅŸtere (universal valabilă, dar atât de individuală), "Tată, facă-se voia Ta!”.
Doar certându-te cu Dumnezeu ÅŸi insistând în a te binecuvânta cu prezenÅ£a Sa clipă de clipă în inima ta vei fi cel mai bogat!
Vei fi plin de El... Åži harul Său îÅ£i este îndeajuns!
Ai oricum cu mult peste ce ai fi meritat. Spune drept stai în picioare astăzi pentru ceea ce eÅŸti tu? Sau pentru ceea ce a îngropat Isus din El în lucrarea Sa de pe pământ culminând cu trupul Său întins pe cruce ÅŸi fixat în cuie? Dacă El a mers până la capăt ÅŸi a plătit atât de scump, e durere pe care să n-o poată El alina? Nu! Pentru că a trecut pe aici ÅŸi ÅŸtie ce este durerea. Pentru ce te frămânÅ£i atunci? El a ÅŸtiut să tacă, să îndure, să ierte, să rabde de foame, să Se smerească ÅŸi să Se jertfească... Åži cu câtă dragoste a făcut-o! Nu eÅŸti singur pe drumul cu El! Du-Å£i mântuirea până la capăt! Ceartă-te cu tine ÅŸi cu firea ta, mustră-l pe cel rău (te vei întâlni cu el de-a lungul acestui drum, dar lasă-l în spate, devansează-l ÅŸi mergi în cadenţă cu Isus) ÅŸi "ceartă-te" cu Dumnezeu să locuiască în tine (zi de zi ÅŸi clipă de clipă)!
Eu ÅŸi cu Iacov ne-am certat ÅŸi am plecat îmbogăţiÅ£i ÅŸi cu identitatea schimbată. Iacov-Israel ÅŸi Adriana-Copilul Său. Ceartă-te cu El dintr-un singur motiv, ai ÅŸansa să fii mântuit. Mântuirea o primeÅŸti la capăt de drum, nu la jumătate sau la un pas de UÅŸa! Un milimetru distanţă de Isus ÅŸi eÅŸti tare departe! Te-ai îndepărtat atât cât să se strecoare păcatul ÅŸi să-L alungi pe Isus. Este greu? Dar Lui cum i-a fost? Harul Lui îmi este ÅŸi îÅ£i este îndeajuns!
Adriana Niţa
« înapoi
