Dacă ai ÅŸti să iubeÅŸti, în biserică ai sta lângă fraÅ£i. Răcoarea de doftană n-ar mai sufla printre rânduri ÅŸi nici n-ar mai înflori chiciura nepăsării, iar dragostea de arici (care din cauza Å£epilor se resping chiar ÅŸi când se-mbrăţiÅŸează) nu s-ar mai promova printre sfinÅ£i.
Dacă ai şti să iubeşti, ai accepta toţi oamenii, aşa cum sunt. I-ai suporta pentru că şi dumneata ai fost suportat. Nu ai mai anatemiza păstorul, nici diaconii şi nici leviţii, fiindcă ce onorează Domnul, nu poate dezonora omul!
Dacă ai ÅŸti să iubeÅŸti, Biblia n-ar mai avea foile lipite, iar cărÅ£ile de cântări ar fi ÅŸterse de praf. Nu te-ar mai durea mâinile ridicate spre cer ÅŸi nici genunchii, după numai trei minute.
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai găsi vinovat numai păstorul pentru scaunele goale din biserică, fiindcă datoria lui este să dea hrană turmei, iar datoria oilor este să nască miei!
Dacă ai ÅŸti să iubeÅŸti, bisericile n-ar mai avea podele care să scârÅ£âie ca bărcile-n furtună. Desigur, n-ar mai fi acoperite cu preÅŸuri colorate, iar casa dumneata n-ar mai fi pavată cu cea mai scumpă gresie ÅŸi nici cu cele mai pufoase persane.
Dacă ai ÅŸti să iubeÅŸti, n-ai mai veni la 10.00 duminica la biserică. Åži nici n-ai mai fugi de la 11.45. Ai rezista să stai pe scaun măcar cu 1 minut mai mult decât a stat Isus Hristos pe cruce!
Dacă ai şti să iubeşti, n-ai mai apăra o religie, o doctrină, un cult sau un obicei, nici sabatul şi nici un cod de legi ori maniere. Pentru că dacă vrei să salvezi un om, nu ţii cont de reguli.
Dacă ai ÅŸti să iubeÅŸti, n-ai mai ÅŸterge paharul când iei parte la Masa Domnului ÅŸi nici nu Å£i-ar mai fi frică de bolile transmise de bătrâni fiindcă Cina Domnului aduce vindecare, nu duce la spitale!
Dacă ai ÅŸti să iubeÅŸti, când un frate Å£i-a spus că greÅŸeÅŸti, n-ai mai folosi Biblia întâi ca scut, apoi ca sabie. Åži nici „în Numele Domnului” n-ai mai „tăia în bucăţi” pe baptiÅŸtii care nu-s penticostali, pe penticostalii care nu-s creÅŸtini după Evanghelie, pe evangheliÅŸtii care nu-s tradiÅ£ionali ÅŸi nici pe fraÅ£ii care vorbesc mai tare, se roagă mai lung, au cravată la costum sau poartă blue-jeans. Pentru că Dumnezeu nu se uită la ce izbeÅŸte ochiul!
Dacă ai ÅŸti să iubeÅŸti, n-ai mai simÅ£i că buzunarul are „arici” atunci când treci pe lângă un orfan, ÅŸi nici fermoarul portofelului nu va mai rămâne înÅ£epenit când vezi o bătrână ce-ÅŸi ÅŸterge lacrimile cu colÅ£ul basmalei, pentru că-i e ruÅŸine să-ntindă mâna albă, dar zbârcită de muncile prestate la colhoz.
Dacă ai ÅŸti să iubeÅŸti, la prânzul de duminică ori aiurea, n-ai mai fi barometrul predicilor ÅŸi nici designerul vestimentar al pocăiÅ£ilor pentru că la masa dumneata stau ÅŸi copii, care privesc, e drept, c-un singur ochi, dar au urechile deschise. Iar apoi, când ai ridica receptorul, lamentaÅ£iile faţă de sfinÅ£i n-ar mai curge negre ca Iordanul căci nu numai între pereÅ£i, dar ÅŸi dincolo de fire, e Cineva care ascultă!
Dacă ai şti să iubeşti, ai arăta copiilor că păcatul se combate cu Biblia şi nu cu televizorul aprins.
Dacă ai şti să iubeşti, bisericile ar fi pline, iar discotecile goale, cel puţin de pruncii dumneata.
Dacă ai ÅŸti să iubeÅŸti, n-ar mai fi caste între creÅŸtini. Nici cercuri de dragoste ÅŸi nici partide. Căci cearta de vorbe nu e obiceiul bisericilor lui Dumnezeu!
Dacă ai ÅŸti să iubeÅŸti, ai coborî din tribună ÅŸi-ai transpira printre jucători căci în eklesiile lui Hristos se promovează slujitorii, nu judecătorii.
Dacă ai ÅŸti să iubeÅŸti, n-ai mai avea cei mai răi vecini. N-ai mai locui între cei mai păcătoÅŸi din oraÅŸ ÅŸi nici în satul cel mai „împietrit”. Iar biserica la care mergi, n-ar mai fi cea mai îngustă ÅŸi nici cea mai slabă pentru că slăbiciunea ei constă în puterea dumneata.
Dacă ai ÅŸti să iubeÅŸti, când trece coÅŸul la colectă, n-ai mai avea cea mai mică pensie, cel mai penalizat salariu sau cel mai subÅ£ire ÅŸomaj. Dar nici rata cea mai mare din biserică ÅŸi nici datorii. Căci numai dintr-o palmă deschisă se poate lua. Sau se poate pune.
Dacă ai ÅŸti să iubeÅŸti, soÅ£ia n-ar mai primi flori doar de 8 martie! Iar când mergeÅ£i prin magazine, rochia cea mai frumoasă n-ar mai fi aceea de pe ea. Åži nici soÅ£ul n-ar mai mânca tort decât de ziua de naÅŸtere.
Dacă ai ÅŸti să iubeÅŸti, tinerii n-ar mai trânti uÅŸa când părinÅ£ii au o altă părere decât a lor. Åži nici bătrânii nu ÅŸi-ar mai lungi gâtul pe fereastră, aÅŸteptând ca dragii lor să le umple casa.
Dacă ai ÅŸti să iubeÅŸti, ar trebui s-o dovedeÅŸti. Nu cu vorbe dulci, pentru că siropul e bun, dar nu Å£ine de foame. Nici cu predici, nici cu rugăciuni lungi, nici cu cântări lacrimogene... Ci, cu traiul! Iar în ziua aceea, când Mirele va veni să-ÅŸi ia Mireasa, nu te va întreba nimic dintr-acestea. Nu te va întreba de ce biserică aparÅ£ii, nici de ce religie ai cunoÅŸtinţă. Åži nici de păcate. Dar, vei rămâne 100% aici, dacă n-ai ÅŸtiut să iubeÅŸti!
« înapoi