De-a lungul anilor una ÅŸi soborniceasca biserică s-a scindat de multe ori. Orice ruptură s-a făcut din motive ce n-aveau legătură cu mântuirea cea de obÅŸte. De la câÅ£i îngeri pot să stea pe vârful unui ac la azimă ÅŸi pâine, la icoană ÅŸi statuie ÅŸi alte asemenea lucruri ciudate. Toate s-au lăsat cu încăierări, blesteme ÅŸi oameni morÅ£i.

Botezul însă face o diferenţă semnificativă. Pentru nici un sacrament nu s-a murit mai mult. Pe malurile Dunării nu mai erau bolovani pentru că fuseseră cu toÅ£ii legaÅ£i de gâtul anabaptiÅŸtilor.

În paranteză fie spus, Cristofor Columb când a venit din America a adus bătrânei Europe sifilis, Europa a exportat în contrapartidă protestanÅ£i ce continuă să ajute continentul de unde au plecat ÅŸi după două războaie mondiale.

Biserica primară nu ÅŸi-a botezat copiii în primii 150 de ani, dar sămânÅ£a ereziei era semănată, crezând botezul mântuitor au ajuns să se boteze cei vii pentru cei morÅ£i. Apoi au început să se boteze pe patul morÅ£ii (ca vajnicul Constantin) ca să nu mai facă păcate după. Apoi au început să-ÅŸi boteze pruncii iar episcopul Ciprian e botezat de copil. Dar asta e excepÅ£ia nu norma.

Există o familie de la care avem date. O familie mare cu 10 copii din care 4 sunt sfinÅ£i în Biserica Ortodoxă. Sfântul Ioan Gură de Aur se botează la 25 de ani, Grigore de Nazianz la 28 de ani, iar fratele lor Vasile cel Mare la 26 de ani. Cred că se înÅ£elege restul… Ciprian e excepÅ£ia ca tâlharul de pe cruce care nici n-a mai apucat să se boteze.

Două întrebări tulburătoare. Unu, ce se va face cu cei 23 milioane de copii avortaÅ£i în România care s-au botezat doar în propriul sânge, sfârtecaÅ£i de doctori? Doi, care e diferenÅ£a între un copil botezat la 6 săptămâni ÅŸi unul care se botează la 18 ani dar n-are habar de naÅŸterea din nou?

Pentru deliciul teologic să ne aducem aminte  de botezul ruÅŸilor din 984 când cneazul Vladimir respinge cultul musulman, ebraic ÅŸi catolic din cauză că l-au obligat să renunÅ£e la carnea de porc ÅŸi votcă („Pentru ruÅŸi băutura e o plăcere fără de ea nu putem trăi”). Biserica Ortodoxă l-a convins dându-i dezlegare la porc ÅŸi puÅ£ină tărie, arătându-i o icoană ce zugrăvea iadul ÅŸi prezentându-i-o pe prinÅ£esa Ana din BizanÅ£ (frumoasă foc). Hotărât, în 988 cheamă poporul la botez „Orice om bogat sau sărac, cerÅŸetor sau muncitor, trebuie să vină mâine la fluviu, dacă nu, să nu mai stea în faÅ£a ochilor mei”. Cronicarul scrie „Oamenii au intrat în apă, unii până la gât, alÅ£ii până la piept, mulÅ£i cu cai cu tot. Iar diavolul turba de necaz…”.

Şi pe la noi se mai botează caii. Botezăm caii şi furăm cu căruţa. Aşa s-au creştinat ruşii.

Botezul de copii mici se numeşte botez năşit, cel de oameni mari fără naştere din nou se numeşte botez rusesc.

Azi, la Sala CireÅŸarii vor intra în apa botezului 40 de oameni pentru că aÅŸa înÅ£elegem noi Biblia, „Cine crede ÅŸi se botează va fi mântuit”. Prima dată e să te pocăieÅŸti, să crezi, să mărturiseÅŸti ÅŸi să te botezi. Dar pentru cine gândeÅŸte altfel n-avem puÅŸti pregătite…

V l a d i m i r _ P u s t a n