Am ieÅŸit încet, încet din casele periferice cu perne în geam ca să nu vadă miliÅ£ia lumina aprinsă. Ne-am construit biserici, tot prin periferii ÅŸi tot fără gust. Arată a orice numai a biserică nu. MulÅ£i pastori au avut ca viziune construirea unei biserici ÅŸi acum s-au terminat amândouă. ConstrucÅ£ia bisericii ÅŸi viziunea. Poate la anul niÅŸte balustrade de inox.

Avem nevoie de spaÅ£iu, lumină, aer condiÅ£ionat, bănci relaxante, video-proiectoare, instrumente etc. Toate sunt necesare într-o biserică, împreună cu corul, fanfara, ÅŸcoala duminicală, grupurile de misiune, programe sofisticate ÅŸi cântări pe negativ...

Dar cel mai mult ne lipsesc în biserici oamenii născuÅ£i din nou, ce nu-s născuÅ£i din sânge prin familie, nu-s născuÅ£i din sentimente înălţătoare de-o seară ÅŸi nici din mintea ce percepe intelectual pocăinÅ£a. NaÅŸterea din nou e opera lui Dumnezeu ce doreÅŸte să facă toate lucrurile noi. Un Dumnezeu ce nu-ÅŸi doreÅŸte membri în biserică, ci ucenici. Membrii sunt simpli consumatori, ucenicii sunt producători. Dumnezeu vrea ucenici.

În bisericile noastre e nevoie de oameni umpluÅ£i cu Duhul Sfânt, goliÅ£i faţă de lumea de acum, copaci roditori cu roada bucuriei, dragostei ÅŸi păcii.

În bisericile noastre e nevoie de oameni ce să aÅŸtepte activ răpirea bisericii. Adică oameni ce să vestească Evanghelia grăbind Împărăţia lui Dumnezeu, ÅŸtiind că tăcerea noastră va condamna irevocabil oamenii la iad.

Mai mult decât de termopane e nevoie de sfinÅ£i. Cu durere trebuie să scriu că bisericile noastre vor arde. Åži dacă judecata începe de aici, atunci va trebui să facem ceea ce predicăm. Adică să ne ocupăm în primul rând de lucrurile ce nu vor arde.

V l a d i m i r _ P u s t a n