Am primit sute de emailuri de urări de bine, am primit cadouri (pantofi, cămăşi, tricouri, o curea, o cravată, două sacouri, 1 stilou, cărÅ£i), am primit telefoane, mi s-a cântat „La mulÅ£i ani!” ÅŸi totuÅŸi…

Mai mult decât atât am primit de ziua mea un Saint-Bernard căruia i-am pus nume tot Barry în memoria celui ce se odihneÅŸte sub cireÅŸ.

Am plâns…

N-am decât iubiri de împărÅ£it… Nu sunt ca Heine care-ÅŸi dorea o căsuţă la marginea oraÅŸului cu muÅŸcate la fereastră, o fântână în curte, un balansoar, 7 pomi în livadă de care să fie spânzuraÅ£i 7 duÅŸmani cu care Heine să se împace înaintea morÅ£ii acestora, ca el să poată pleca liniÅŸtit în cer. Nu urăsc pe nimeni…

Florin Ianovici mi-a făcut cadou o pereche de ochelari de soare, mai bine îmi dădea o pereche de ochelari de cal. Privitul bolnăvicios de împrăştiat de la stele până în scorburile pământului de la fiare la sfinÅ£i mă disperă. De trei săptămâni nu am dormit decât câteva ore pe noapte. Nu mai pot dormi la gândul că la 43 de ani viaÅ£a trebuie privită cu detaÅŸarea unui pustnic în pustia Egiptului.

Îi iubesc pe toÅ£i oamenii cu iubirea unuia care ÅŸtie că cerul e suficient de larg pentru toÅ£i, iar pământul prea nesemnificativ pentru o ceartă zdravănă.

Mi-am  propus în anii care vor mai fi să le vorbesc tot mai mult oamenilor despre desculÅ£ul din Nazareth, să le zâmbesc tuturor cu dinÅ£ii de plastic pe care îi am în gură, să mor faţă de lume numărând seara stelele ce cad în iarba umedă.

Am pentru ce să lupt. Am o familie frumoasă ÅŸi mare. Pe lângă cei din casă avându-i atât de aproape pe toÅ£i aceia ce dorm cu mine pe aceeaÅŸi pernă încărcată cu vise ce trebuie construite.

Vă sărut pe toţi, familia mea.

V l a d i m i r _ P u s t a n