N-am iubit niciodată toamna până ieri. Pentru că de câte ori cădeau frunzele, sufletul mi se făcea ghem de tristeÅ£e ÅŸi aluneca în stomac. Probabil de ieri m-am schimbat fiindcă am început să îmbătrânesc.

În toamna asta frunzele sunt colorate ca-n toÅ£i anii trecuÅ£i. AÅŸezate parcă pe-o pânză de Degas, ieri miile de culori mi-au spus că toată vara frunzele au fost toate la fel: verzi. Toamna însă capătă colorit diferit. Åži-am înÅ£eles că noi oamenii suntem ÅŸi trecători, ÅŸi identici în viaţă. Însă sfârÅŸitul, ne va colora diferit.

Numai toamna toate frunzele cad. Una câte una. Se desprind de pe ramură cu părere de rău, plutesc puÅ£in spre nicăieri, apoi cad la pământ. Unde putrezesc. Am înÅ£eles că tot aÅŸa ne e ÅŸi sfârÅŸitul: unul câte unul, ne vom lipi de ţărână.

Îmi place toamna cu pivniÅ£e pline. Cu gospodari ce adună recolta. Adună râzând, ce-au sămânÅ£at cu lacrimi. Åži-n viaţă culegi (numai) ce-ai semănat. Iar strugurii, nu se culeg din spini.

Îmi place toamna când aud drujbele-n sat. Fac zgomot, fac forfotă, pentru căldură. ToÅ£i oamnenii se pregătesc să întreÅ£ină focul. Nimeni nu-l sfidează, nimeni nu-l urăşte. Toamna toÅ£i sunt conÅŸtienÅ£i de gerul ce-o să vină. O, de s-ar trezi creÅŸtinii noÅŸtri măcar în toamna vieÅ£ii!

Iubesc toamna, în ciuda faptului că bruma mi-a uscat toate florile. Mi le-a ucis. Există speranÅ£a însă, că-n primăvară vor înflori din nou. Chiar de murim, noi nu disperăm. Există o înviere!

De anul ăsta iubesc toamna pentru că-i un anotimp al decenÅ£ei. Odată cu ea, toate domniÅŸoarele - care-ntreaga vară ÅŸi-au etalat pe străzi buricul gol ÅŸi sânii dezgoliÅ£i, ÅŸi-au pus flanele groase ÅŸi eÅŸarfe la gât. Frigul a învins indecenÅ£a.

Toamna se numără bobocii. Dar şi creştinii născuţi din nou.

Am mulÅ£umit lui Dumnezeu că trăiesc în România. În Africa, în Alaska sau Groenlanda, un e toamnă. Acolo frunzele nu cad. Åži nici nu poÅ£i călca pe ele. BucuraÅ£i-vă fraÅ£ilor de anotimpul roadelor! Căci, vorba fratelui Pustan, în cer nu va fi toamnă. Nici frunze, ÅŸi nici flori. Dar nici oameni răi...

PregătiÅ£i-vă din timp de toamna vieÅ£ii! Într-o zi, mulÅ£i vor cânta: “cri, cri, cri, toamnă gri, nu credeam c-o să mai vi”.