„Autoritatea, spune James I. Parker, este un cuvânt care îi face pe oameni să se gândească la lege ÅŸi la ordine, direcÅ£ie ÅŸi restricÅ£ie, comandă ÅŸi control, dominare ÅŸi supunere, respect ÅŸi ascultare”.
„Autoritarismul, (conform DEX), se instalează atunci când autoritarului îi place să uzeze (ÅŸi să abuzeze) de dreptul de a comanda, de a da dispoziÅ£ii, de-a impune ascultare care nu admite replică”!
Nu de puÅ£ine ori către urechile noastre (ÅŸi evident ale Domnului), s-au înălÅ£at strigăte de reacÅ£ie ale laicului nemulÅ£umit de atitudinea autoritaristă a autorităţilor bisericeÅŸti investite decât să slujească. Auzim despre aroganţă ÅŸi mândrie spirituală, de puciuri ÅŸi conflicte, de ipocrizie ÅŸi laÅŸitate, de mită, minciună, furt sau lăcomie. Åži toate astea „între sfinÅ£i”! Auzim despre tineri care în „masă” au schimbat biserica pentru că „bătrânii”, care de obicei sunt mai conservatori, i-au marginalizat.
Auzim de metode de constrângere bisericească, de expulzări nefondate biblic, de promovarea „nepotismului spiritual”, de persoane care dictează cine să vorbească în biserică ÅŸi cât, cine să cânte ÅŸi ce anume. Åži culmea, uneori astfel de lucruri sunt dictate chiar de soÅ£iile conducătorilor! Aceste decepÅ£ii par a fi numai câteva dintre aspectele de „mică tiranie frăţească” practicată de indivizi care odată văzuÅ£i în vârful piramidei aplică filosofia platoniană: cel mai de sus trebuie să fie slujit. Åži evident ascultat. Prin urmare, aplicată greÅŸit, autoritatea din biserică se transformă în autoritarism!
Autoritatea pastorală presupune oameni cu experienţă, flexibili, încercaÅ£i în toate domeniile vieÅ£ii, autoritarismul impune oameni cu idei fixe; autoritatea presupune căutarea nevoilor celorlalÅ£i ÅŸi îndeplinirea lor, autoritarismul cere satisfacerea nevoilor personale; autoritatea răspunde la nevoile spirituale ale tuturor membrilor, la pregătirea lor pentru slujirea publică, autoritarismul nu răspunde decât la satisfacerea unui mic nucleu de apropiaÅ£i; autoritatea se referă la obligaÅ£ii, autoritarismul la drepturi; autoritatea se referă la motivaÅ£ia slujitorului, autoritarismul la motivaÅ£ia celui slujit; autoritatea urmează modelul de conducere biblic, autoritarismul pe cel uman. Autoritarismul are darul, dar n-are harul!
Trebuie să fugim de autoritarism, deoarece e rău, e anti-social, anti-uman ÅŸi... anti-Dumnezeu (deoarece mândria zeificării eului este inima sa). Nimic nu-l poate face respectabil sau demn de laudă.
Autoritatea în schimb, exclude orice formă de constrângere. De aceea, este mai puternică decât autoritarismul. A fi autoritar înseamnă a fi umil. Un om mândru nu poate sluji altora cu eficacitate. A avea autoritate înseamnă a sluji. Înseamnă a spăla picioarele subalternilor. Înseamnă a lua ÅŸtergarul. Înseamnă a fi robul tuturor. Deoarece măreÅ£ia unui om nu se măsoară în numărul slujitorilor lui, ci în numărul celor pe care îi slujeÅŸte. Åži a sluji, înseamnă a iubi, pentru că „slujirea nu este altceva decât dragoste în haine de lucru!”, scria P. Lascău. De fapt, ordinea Lui Dumnezeu pentru noi este să fim slujitori ÅŸi apoi conducători. Cei ce slujesc Biserica, sunt de fapt cei ce o conduc în realitate !
RămâneÅ£i decât autoritari. Puterea vine din autoritate, autoritatea vine din legitimitate ÅŸi legimitatea vine de la Dumnezeu. Autoritarismul, e hibrid fără legitimitate. Cu el se urcă uÅŸor în vârful piramidei, călcând pe capete. Dar când se cade de acolo, are legate toate tinichelele de coadă! PriviÅ£i-l numai pe satana...
Nicolae Geantă
« înapoi
