Heraclit când zicea că totul curge neexistând posibilitatea de a ne scălda de două ori în acelaÅŸi râu, nu se gândea numai la trecerea anilor, ci ÅŸi a amintirilor.
După ce ne-am rugat aseară, copiii mi-au cerut să le spun alte aventuri din copilăria mea. Am închis ochii căutând să-mi mai amintesc ceva din puÅ£inul pe care nu li-l spusesem în anii trecuÅ£i. Nu mi-am mai amintit nimic ÅŸi asta m-a durut. E greu să fii ca Ianus ÅŸi să stai cu o faţă spre viitor ÅŸi cu una spre trecut ÅŸi de aceea m-am bucurat de o sforÅ£are a memoriei care mi-a aÅŸezat în faţă primul revelion după ce m-am căsătorit.
Am invitat câÅ£iva prieteni care mi-au spus că vin, iar eu cu nevasta mea ne-am pregătit cum se cuvine. După ora 21 ne-am pus pe aÅŸteptat pentru că de platouri nu putea fi vorba, având interdicÅ£ie din partea neveste-mi, să mă ating.
La 12 ne-am urat „La mulÅ£i ani!”, apoi am întrebat-o cu lacrimi în ochi dacă pot mânca niÅŸte chiftele. N-a zis nimic ÅŸi s-a culcat.
În cer Dumnezeu a pregătit un revelion la care să încapă toată lumea aceasta. De mii de ani tot face invitaÅ£ii, dar oamenii sunt mai doritori de vanghelioane decât de cerul lui Dumnezeu. Ideea unui revelion ceresc cu atâÅ£ia invitaÅ£i lipsă mă deprimă pentru că la scară mică ÅŸi eu am trecut prin ce-a trecut Dumnezeu.
Am crezut că-i o calamitate să nu-Å£i vină nici un invitat, dar anii ce-au trecut m-au învăţat că se poate ÅŸi mai rău. Am făcut restul revelioanelor cu casa plină de oameni ce mi-au mâncat chiftelele ÅŸi apoi mi-au întors spatele. Dar nici experienÅ£a asta nu-i străină lui Dumnezeu.
Vă doresc în anul care vine să onoraÅ£i invitaÅ£ia Lui aÅŸa cum se cuvine unor oameni cu maniere alese.
La mulţi ani!
« înapoi
