Anii 750 erau începutul unei perioade aÅŸa zisă “carolingiana” care s-a transformat mai târziu într-un imperiu: Imperiul Carolingian. Ciudat este că, numele imperiului nu are legătură cu personalitatea celui care domină epoca în care trăieÅŸte, Carol cel Mare, ci cu bunicul lui, majordomul Carol Martel.

Carol nu a acceptat să fie doar un anonim ca ÅŸi ceilalÅ£i regi antecedenÅ£i din aceeaÅŸi dinastie, ÅŸi a devenit una dintre cele mai mari figuri ale istoriei universale. A reuÅŸit să ridice numele dinastiei sale mai sus decât toÅ£i. A unificat regatul franc care la urcarea lui pe tron era împărÅ£it. A fost un om inteligent, un om al războiului, ÅŸi a condus mai mult de 50 de expediÅ£ii militare. La finele sec al VIII-lea reuneÅŸte sub sceptrul său cea mai mare parte a regiunilor ce compuseseră cu 300 de ani în urmă Imperiu Roman de apus, la care se adăugau ÅŸi regiuni germane. Din acest imperiu s-au conturat trei mari state ale Europei, medieval, modern ÅŸi contemporan: FranÅ£a, Germania ÅŸi Italia.

Văzând cât haos ÅŸi dezbinare e în lumea aceasta, în urmă cu 2000 de ani, Hristos s-a coborât pe pământ să instaureze un imperiu care în ciuda faptului că a fost lovit ÅŸi încercat dăinuieÅŸte ÅŸi astăzi de peste veacuri. Numele acestui imperiu, CreÅŸtinismul, îÅŸi poartă numele din El. El îl conduce din generaÅ£ie în generaÅ£ie. Armata Sa nu e compusă din soldaÅ£i luaÅ£i în sclavie ci Åži-a dat chiar viaÅ£a pentru ei, răscumpărându-i. Politica dusă de Isus nu e una de robie pentru că a spus că “Eu am venit să dau viaţă” (Ioan 10:10). GraniÅ£ele regatului nu sunt limitate, în faÅ£a regelui îÅŸi pleacă genunchiul oameni din  întreaga lume (Zaharia 14:9). Sub sceptrul Său el conduce armatele de credincioÅŸi din întregul Univers, pentru a-i lua “ostatici” pe cei care sunt sub stăpânirea Necuratului. Are evidenÅ£a a milioane de războinici; Îi ÅŸtie pe fiecare pe nume ÅŸi mai mult, i-a trecut pe toÅ£i  într-o carte de asigurări veÅŸnică: Cartea VieÅ£ii (Apocalipsa 3:5). El nu îÅŸi lasă soldaÅ£ii să lupte cu mâna goală, ci le-a oferit ÅŸi un scut invincibil (Efeseni 6). Pe cei răniÅ£i îi îngrijeÅŸte chiar El, ÅŸi îÅŸi lasă întreaga armată pentru a căuta pe soldatul care s-a rătăcit prin tranÅŸee (Matei 18:12).

Isus a scris prima filă de istorie al acestui imperiu. A făcut ÅŸi face tot ce îi stă în putinţă pentru ca acest imperiu să nu devină o legendă, o istorie, un neant. Depinde doar de noi dacă se va scrie în continuare cu aceeaÅŸi mândrie despre acest regat. Regat în care eu ÅŸi tu de bună voie am îngenunchiat ÅŸi am acceptat ca Hristos să ne conducă în această bătălie contra Diavolului.

Provocarea care se lansează acum este: oare ne vom putea ridica noi la standardul numelui pe care dinastia noastră îl poartă? Carol a făcut-o! Åži-a întrecut limitele ÅŸi a făcut din numele dinastiei lui un nume mare, ÅŸi apoi s-a stins în istorie. Dar numele pe care Isus ni l-a dat este etern. Purtăm în suflet pulsul unei dinastii fără de moarte. Hristos a spus căci dacă vom crede vom face minuni chiar ÅŸi mai mari. Rămâne de datoria noastră să o dovedim!

Numele dinastiei noastre este un nume care se poartă cu respect şi consacrare!