DiscuÅ£iile despre homosexuali, despre perverÅŸi în general, atrag multă atenÅ£ie. PreferinÅ£ele sexuale au început să facă parte din portretul social al unui individ, asemeni etniei sau confesiunii. Cei ce sunt pe invers se prezintă ca un grup social: îÅŸi cer drepturi, îÅŸi promovează concepÅ£iile, fac marÅŸuri ÅŸi publică broÅŸuri, scot filme ÅŸi fac talk-show-uri “piperate”. Pentru că suferă de dorinÅ£a de a se remarca, sâmbătă LGBT – (lesbian, gay, bisexual, transgender) au pus-o d’un marÅŸ pentru “etalarea ruÅŸinii” prin BucureÅŸti, încheind o săptămână a „diversităţii” patimei. HuiduiÅ£i de trecătorii normali, anormalii au devenit victime. Iar prin aportul televiziunilor, care în goana după senzaÅ£ional au devenit adevărate vidanje ÅŸi nu au rămas căţei de pază (începând să transmită tot felul de păreri nefondate), românii normali au ajuns catalogaÅ£i netoleranÅ£i! Ce să tolereze, păcatul? Crimele împotriva firii? Atrocitatea sexuală? Nefirescul? ScârboÅŸenia?

ReacÅ£iile faţă de cei ce se aprind în pofte pentru persoane de acelaÅŸi sex împart societatea taman în două categorii: una care îi susÅ£ine, alta care îi condamnă. Nu există o a treia cale. Nu are cum. Homosexualii sunt o urâciune în ochii lui Dumnezeu. Îmi amintesc cu neplăcere că, în octombrie 2006, când am strâns semnături pentru ca Parlamnetul să introducă un articol în ConstituÅ£ie prin care în România să fie interzise căsătoriile între persoane de acelaÅŸi sex, am fost refuzat cu o amabilitate ieÅŸită din comun de profesori sau ingineri, funcÅ£ionari sau afaceriÅŸti, care îmi motivau cu o lecÅ£ie prost pregătită: «să-i lase dom’ne să facă ce vor… trebuie să-i tolerăm, nu vedeÅ£i ce ne cere UE…nu ne interesează aspectul»! AÅ£i înÅ£eles? S-au dat indiferenÅ£i. Åži, ca oriunde unde nu e cale de mijloc, cei ce nu condamnă homosexualii pentru plăcerile lor, sunt de fapt de partea acestora. Sunt complici. Pentru că indiferenÅ£a te face complice! Lumea vrea să tolereze acest păcat doar la alÅ£ii. Nu cred că i-ar conveni cuiva, să-i fie arătat cu degetul pe stradă, fiul homo sau fiica lesbi. Cine poate rezista acestui coÅŸmar?

Ce este homosexualitatea? Este o boală asemeni cancerului, este o anomalie genetică, este produsul educaÅ£iei sau al accidentelor psihice, sau doar o preferinţă sexuală? Biserica o numeÅŸte o crimă împotriva firii. Biblia, care este cartea de căpătâi a omenirii, pentru că e Cuvântul lui Dumnezeu, îi numeÅŸte sodomiÅ£i. AceÅŸtia «s-au aprins în poftele lor unii pentru alÅ£ii, ÅŸi au săvârÅŸit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase», spune Apostolul Pavel acum mii de ani. Freud consolează sec homosexualitatea, evitând să spună că nu-i o anormalitate, ci doar o preferinţă sexuală. DEX-ul limbii române menÅ£ionează că homosexualitatea e o perversiune sexuală, o inversiune sexuală, o invertire sexuală. Deci, homosexuali se fac, nu se nasc! Dintre toate denumirile, lor nu le place să li se spună tocmai apelativul biblic sodomiÅ£i, ci preferă un nume îndulcit, made in USA, adică gays (veseli). Cumva ei veseli, iar noi cei normali triÅŸti?

Homosexualii încearcă din ce în ce mai des să se strecoare în societate ÅŸi tânjesc să fie acceptaÅ£i. Acolo unde găsesc naÅ£iuni bolnave care îÅŸi fac milă de ei, pătimaÅŸii de scârboÅŸenii îÅŸi etalează ruÅŸinea la loc de cinste. Nu e de mirare că în timp ce reuÅŸesc să primească fonduri, să deÅ£ină sindicate, organizaÅ£ii, cluburi extravagante etc, ÅŸcolile rămân cenuşărese, bisericile nerenovate, săracii nemâncaÅ£i, spitalele fără aparatură, bolnavii fară medicamente? Adică normalii au facilităţi mai puÅ£ine ca anormalii! Deoarece, cei pe invers nu se pot reproduce, apelează la căi oculte pentru a compensa această lipsă, prin seducerea persoanelor tinere, prin plantarea gândurilor obscene în mintea adolescenÅ£ilor iresponsabili, împingându-i să trăiască păcatul sodomiei. Prin abrogarea art. 200 din Codul Penal, homosexualii vor ca ÅŸi în România să asistăm (neputincioÅŸi) la căsătorii între bărbaÅ£i ori între femei, să privim dezlănÅ£uirea cuplurilor unisex pe străzi, prin tramvaie ÅŸi autobuze, la spectacole, în mass media ori pe plajă.

AceÅŸti tulburaÅ£i psihic vor da vina comportamentului lor deviant pe cei ce militează pentru ceea ce este firesc, cerând toleranţă ÅŸi reducere la tăcere. Ei luptă ca cei care vor face observaÅ£iile critice de rigoare faţă de inversiÅŸti să devină «extremiÅŸti tradiÅ£ionali», cu proaste maniere, ce pot fi chiar penalizaÅ£i pentru că doresc să arate lumii cum să trăiască în curăţie! Tolerarea acestui stil de viaţă scârbos înseamnă încurajarea lui. Înseamnă crimă împotriva divinităţii. Dacă Dumnezeu spune că unda verde pentru sodomie a adus totdeauna blestemul, că o va distruge, ne-ntrebăm: noi o putem tolera? Ori pentru că am ajuns intelecÅ£i ne credem mai corecÅ£i ca divinitatea?