Pe plajă, un copil de ÅŸase ani, cu părul căzut. Vine de la citostatice… Lângă el, pe o pătură sub umbrelă, mama ÅŸi tata. Tatăl s-a ras ÅŸi el în cap ca să formeze o echipă, aÅŸa că băiatul nu simte durerea părului lipsă…

Colegiul NaÅ£ional „Samuil Vulcan” din BeiuÅŸ. A fost a doua ÅŸcoală din Transilvania timp de 100 de ani. Åži Eminescu a trecut pe acolo. Zeci de academicieni, profesori universitari ÅŸi alte diplome celebre. Acum nu e nici în top 100 licee din România. A fost invadat de incompetenÅ£a manelistă ÅŸi a ajuns să aibă vise de ÅŸcoală profesională…

Ea a venit la mine supărată. S-a măritat cu unul ce avea case ÅŸi maÅŸini. El nu i-a spus însă că erau ale băncii. N-au apucat să vină din luna de miere ÅŸi nu mai aveau decât un frigider cu niÅŸte salam în el. Era tristă ÅŸi se simÅ£ea umilită ÅŸi minÅ£ită. DeÅŸi a zis la cununie „în sărăcie ÅŸi-n bogăţie”, ea n-a crezut că va fi cazul. N-am zis nimic pentru că ÅŸi pe mine m-a apucat tristeÅ£ea…

Am văzut o sticlă de suc, produs în judeÅ£ul nostru într-un sat „Suc de mere cu gust de pere”. E ca ÅŸi creÅŸtinătatea de azi. Le-am recomandat să pună ÅŸi peÅŸtele pe etichetă.