Din păcate am avut dreptate în urmă cu vreo doi ani când ziceam că evanghelizările noastre suferă de lipsa de idei practice, inovatoare ÅŸi aducătoare de candidaÅ£i pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Am avut dreptate pentru că baptistierele, din ce în ce mai nefolosite, mi-au dat dreptate, iar când au fost folosite numărul candidaÅ£ilor la botez era mai mic decât numărul păstorilor invitaÅ£i.

Până mai în urmă cu doi ani singurele evanghelizări erau cele de iarnă, unde o săptămână bisericile se umpleau de oameni ÅŸi fast, lucru bun mai ales că după aceea erau programate adunările generale cu dările se seamă, unde încă se mai păstra aducerea aminte a serilor „speciale”.

ToÅ£i se bucurau... Corul cânta cât pentru un an întreg, fanfarele aÅŸijderea, uÅŸierii erau transpiraÅ£i, sacii de colectă ghiftuiÅ£i. La catiheză nimeni...

Am pledat mereu pentru ieÅŸirea afară din biserici ÅŸi ceva se întâmplă în ultimele veri, dar tot ceva ce mă neliniÅŸteÅŸte. Ne-am făcut rost de corturi ÅŸi le punem prin poiene, păduri, margini de sate. Am ieÅŸit din biserici ÅŸi-am dat pantofii pe ÅŸlapi, mocheta pe iarbă, cămaÅŸa pe tricoul cu „Sunt mândru că sunt creÅŸtin”. Am cărat doar amvonul (pentru că fără el nu se poate!) ÅŸi l-am pus pe scenă. În rest aceleaÅŸi figuri ÅŸi la propriu ÅŸi la figurat.

Pe lângă cort am mai pus o tarabă cu porumb fiert ÅŸi lubeniÅ£e, o tarabă cu cărÅ£i ÅŸi casete, una cu talismane ÅŸi brăţări w.w.j.d. În cort doar noi, baticuri de naylon, apă minerală, floricele, copii zbenguindu-se, politicieni snobi, pastori Å£epeni, cântăreÅ£i neinspiraÅ£i.

Evanghelizarea din România a trecut din faza de muzeu în cea de bâlci...

V l a d i m i r _ P u s t a n