Dacă până atunci le-a poruncit să tacă cu privire la identitatea Sa, acum vremea ascunderii trecuse. „Strigă de bucurie, fiica Sionului, iată Împăratul tău vine la tine”. Pe vremea aceea, Ierusalimul avea 80000 de locuitori, acum în cetate erau peste 2 milioane ÅŸi Împăratul intra călare pe măgăruÅŸ, supunându-i-se astfel creaÅ£ia, ucenicii, calendarele.

El creatorul tuturor lucrurilor cere un măgăruÅŸ, dar nu era la singurul împrumut ÅŸi asta doar să-L facă mai uman, mai aproape de noi.

Când va veni să-Åži instaureze împărăţia nu va mai fi călare pe măgăruÅŸ, ci pe un cal alb (Apocalipsa 19:11-16). Slujitorii Împăratului erau ascultători, smeriÅ£i, credincioÅŸi pentru că la un asemenea împărat, asemenea supuÅŸi. Dar Împăratul când a ajuns în cetatea cea mare, deÅŸi călare pe măgăruÅŸul - simbol al păcii, a devenit dintr-o dată violent, răsturnând mese ÅŸi lovind băieÅ£ii deÅŸtepÅ£i din templu ce-l aduseseră acolo pe Mamona. Nu poÅ£i face din casa lui Dumnezeu un butic fără riscul de-a lua într-o zi peste bot.

Când a ajuns în cetate Împăratul a plâns. O vedea asediată cu 30000 de orăşeni crucificaÅ£i, vedea Templul ars, vedea Auschwitzul, se vedea pe El ÎnsuÅŸi crucificat ÅŸi respins de aceeaÅŸi orăşeni.

I-a prins nepregătiÅ£i pe oameni. Să ai ochi ÅŸi să nu vezi, urechi ÅŸi să n-auzi, ce durere! Iată Împăratul tău vine la tine. Nu-L face să plângă...