Iepuri cu coÅŸuri de ouă. Ouă desenate cu iepuri. Iepuri cu ouă în cârcă. Ouă cu peisaje de primăvară. Iepure cu fular, iepure cu sacul de daruri în spate (ca moÅŸul de Crăciun!), traiste stil ou, târne cu iepuri cocoÅ£aÅ£i peste ouăle vopsite. Ouă desenate cu tot felul de semne, fără nici o semnificaÅ£ie însă. Iepuri în poziÅ£ie ÅŸmecherească, salutând. Ouă cu grădini de vară înflorite. Iepuri plantând flori ori jonglând cu ouă roÅŸii. Ouă cu iepuri ascunÅŸi printre copaci. Ba chiar o grădină cu morcovi ÅŸi-un iepure savurând din ei. E-o expoziÅ£ie cu desene de PaÅŸte în holul celui mai mare liceu din oraÅŸul meu, unde merg zi de zi. Åži-n multe alte ÅŸcoli din România.

În cancelarie, pe birouri, stau cruci peste ouă. Åži ouă printre cruci. Cruci treflate, cruci drepte, cruci pitice. Cruci din chibrituri, din paie, din beÅ£e, din ebonită, din nasturi. Negre, arse la foc sau lăcuite. Ba chiar o cruce din cioburi de oglindă, lipite pe un carton verde. Ouăle sunt desenate cu carioca, cu markerul, au ochi, cozi, nas sau căciuli. Un ou, pe care e lipit chipul lui Hristos, stă atârnat d’un lănÅ£ic, de’o cruce. Un altul ceva mai încolo, vărgat în alb ÅŸi albastru. Ca un tricou de la Steaua. Pe unul roz deschis ÅŸi decolorat e scris cu marker negru: PaÅŸte fericit!

Privind cele de mai sus, am înÅ£eles de ce nu mai există respect faţă de părinÅ£i, de copii, de profesori, de bătrâni ori de tineri, faţă de aproape, de cel lângă care trăieÅŸti sau cu care trăieÅŸti. Am înÅ£eles de ce nu sunt păstrate valorile, spiritualitatea, cinstea, dreptatea, de ce nu ÅŸtim să iertăm. De ce e societatea răvăşită în gânduri, în idei, în comportament. De ce fură oamenii “cu acte”, de ce e înÅŸelat statul, de ce există corupÅ£ie, de ce se încalcă legile. Simplu: ne raportăm la ce ni se oferă.

Când trece iepurele pe ecran în ziua de PaÅŸte, împingând ouă cu botul prin tufiÅŸuri, nu mă mai gândesc la păcatele mele, la greÅŸelile pe care le fac faţă de cei din jur, la tensiunile ce le generez, la semenii care aÅŸteaptă să le văd durerea, să-i ajut, să intervin. Dacă de sărbătoarea Învierii, ÅŸcolile sunt pline de desene ca mai sus, magazinele îmi oferă urechiaÅ£i din ciocolată, iar farmaciile au pus iepurii chiar pe pachetele de vată (!?), dacă media mă îmbuibă de reclame cu iepuraÅŸi ascunÅŸi prin grădina cu ouă, nu sunt motivat să meditez, să mă autoevaluez căci iepurele, oul, oricât de-ncondeiat ar fi nu-mi schimbă viaÅ£a, caracterul. Dar dacă-L privesc pe Isus, atârnat pe o cruce, cu cununa de spini pe cap, sângerând, cu piroanele în palme, eu întreb: « de ce a trebuit să moară, să sufere, nevinovat? ». Åži zic: « Isuse, ai putut să ierÅ£i, să suferi, să plângi pentru oameni, să mori pentru ei. Åži pentru mine. Iar eu, nu reuÅŸesc nimic. Ajută-mă să mă ridic!». Apoi, încerc să urc, puÅ£in câte puÅ£in, zi de zi… Până voi reuÅŸi. Fiindcă idealul meu nu e stimulat de un iepure ori de’un ou colorat, ci de-un Isus răstignit pe o cruce. Aleluia! Voi avea o viaţă asemeni Lui, iar societatea mea va învia, va înflori. Nu se va stinge.

Asta nu-i o filosofie a mea. E un concept divin, care mă învaţă să trăiesc fericit. Suntem educaÅ£i în marketing, în management, în dezvoltare durabilă, în matematici superioare, în filosofii, politologii ori religii, dar nu vrem să ne educăm în Dumnezeu. Åži, în loc să aducem oamenii aproape de El, prin desene cu iepuri, prin expoziÅ£ii cu ouă ÅŸi cruci din chibrituri, prin felicitări cu urechiaÅ£i, nu facem decât să-i îndepărtăm ÅŸi mai mult. Iar rezultatul? E cvasiprezent: avortul, divorÅ£ul, certurile, violenÅ£a, beÅ£ia, orgia sexuală, dezmăţul, degradarea morală, socială, prostul gust, grobianismul, egoismul, promovarea nonvalorii.

Am scris pentru că aud ÅŸi văd promovându-se atât de multe tradiÅ£ii ÅŸi obiceiuri de PaÅŸte, atât de multe superstiÅ£ii, dar nimic despre Înviere. Am scris pentru cine are ochi să citească, iar cine are urechi să audă, să intre în biserică, să mediteze. Iar salutul românilor de acest PaÅŸte creÅŸtin să nu mai fie “Happy Easter” (pentru că Easter vine de la numele unei zeiÅ£e saxone păgâne, care a protejat iepurele care făcea ouă, le colora ÅŸi i le oferea cadou!!!), ci să răsune din toate piepturile (ÅŸi inimile): “HRISTOS ANESTI !” (pentru că Hristos a înviat. Adevărat!).