Nimeni nu se mai îndoieÅŸte că o viaţă spirituală fără viziune aduce tot felul de inconveniente. Nu-i uÅŸor să nu faci nimic cu talantul. Grija de-al îngropa ÅŸi încă adânc, riscul de-a uita unde l-ai îngropat, nervii care te apucă atunci când vezi pe alÅ£ii cu talanÅ£ii zornăind a multiplicare, toate acestea produc accente panicoase.

Biserica Evanghelică din România suferă de plictis. O viaţă centrată pe „programe” a făcut ca localul bisericii să semene cu un restaurant în care la ore fixe te duci ÅŸi mănânci pentru a te putea pune apoi comod în fotoliu ÅŸi-a da cu tifla la toÅ£i indivizii care au murit ca martiri ÅŸi la toÅ£i cei ce mai transpiră indecent pe ogorul lui Dumnezeu.

Se caută tot felul de metode de-a ucide plictisul, iar una dintre ele a fost generată spontan de alegerile „democratice” din această primăvară în biserici, alegeri ce s-au soldat în destule locuri cu Å£ipete, îmbrânceli, ruperi, schisme, numărări de voturi în paralel, adică distracÅ£ie pe cinste.

Am văzut păstori ce-şi numărau cu degete tremurătoare votanţii, iar cei ce-au scăpat teferi din purgatoriu se pregătesc pentru o nouă hibernare de patru ani.

Din plictis se poate ieÅŸi ÅŸi dacă auzi sau generezi o bârfă beton. Dacă vrei să te îmbogăţeÅŸti în lumea noastră strâmtă, înfiinÅ£ează un ziar cu bârfe. Fă un blog cu titluri surprinzătoare ÅŸi care prinde fraieri ca panglica lipicioasă muÅŸtele. Trei sferturi din internetul creÅŸtin din România se ocupă de ÅŸtiri uluitoare, pumni sub centură, cuvinte scoase din context ÅŸi interviuri imaginare.

Eu personal de două săptămâni am scăpat biruitor dintr-un cancer, am evadat din China din temniţă, am fost prins în Coreea, iar momentan mă găsesc în Afganistan înhăţat de talibani ÅŸi-mi aÅŸtept execuÅ£ia.

La plictis mare trebuie senzaÅ£ii tari ÅŸi asta o spun ÅŸi vânzătorii de droguri.

A treia găselniţă de omorât plictisul a început să fie cortul. Când în urmă cu zece-cincisprezece ani chemam tinerii în cort, au ieÅŸit fraÅ£ii cu prapori înaintea noastră. Ani de zile am fost demonizaÅ£i cum că ducem tineretul în rătăcirea cortului, cortul fiind asimilat cu Anticristul. Acum corturile se vând la preÅ£uri bune pentru că se cumpără. Vara asta e plină de corturi, dar cortul a căpătat nuanÅ£e de bâlci. Am fost la unul săptămâna trecută împreună cu Petrică Lascău. Voia să vadă o asemenea manifestare ÅŸi a văzut-o. O mie de oameni în cort se rugau ÅŸi cântau, o mie de oameni în afara cortului frigeau mici, beau suc, vorbeau despre maÅŸini, vreme ÅŸi se bucurau de soare ÅŸi de tonetele aferente. N-am văzut nimic ce să aducă a plictiseală.

Vor trece toate. Åži moda cu corturi va trece. Va rămâne ea, plictiseala, lipsa de viziune, neputinÅ£a de-a face ceva.

Din plictis se iese dezgropând talantul…