Duminică seara, 12 septembrie, Dorohoi

De cu zori am plecat din BucureÅŸti spre Dorohoi. VeÅŸtile din turneu erau ca în viaţă: la Târgu NeamÅ£ a fost extraordinar dar Vladimir era bolnav. Îl durea capul ÅŸi stomacul. Nu era sigur că va putea predica la Gura Humorului. Eu nu puteam ajunge. Ne-am rugat ÅŸi Dumnezeu a intervenit.

Am ajuns la Dorohoi unde ne-a aÅŸteptat pastorul Aurel Soltuz. Un prieten al nostru dar mai ales al lui Dumnezeu.

Dulce a fost revederea. Din nou în formaÅ£ie completă ne-am uitat la tribunele stadionului: lungi... ÅŸi deocamdată goale!

Toată săptămâna ne-am rugat cu inima strânsă privind ploaia ce se mutase definitiv în Moldova. Acum era un soare de toamnă dulce ÅŸi un cer senin. Am ÅŸtiu că cerul aprobase drumul nostru la Dorohoi. MulÅ£umim pentru rugăciunile voastre. S-au împlinit.

Cu o oră înainte de începere, oamenii au început să vină. Cineva responsabil cu securitatea ne spunea că a numărat 1500 de oameni ÅŸi apoi a renunÅ£at. Era inutil. Am proximat că 2000 de persoane au ascultat mesajul lui Dumnezeu. E greu la stadion pentru că nu poÅ£i privi ochii oamenilor. A trebuit să ne bizuim pe ochii sufletului. Uneori se vede mai bine, mai clar cu ei.

Prea ne-am obiÅŸnuit să aÅŸteptăm, chiar ÅŸi în biserică. Am îndemnat oamenii să cânte cu noi. Încet, corul s-a format. Isus al meu prieten scump a răsunat pe tot stadionul. Am simÅ£it cum aerul se încarcă cu prezenÅ£a Duhului Sfânt. Ne-am rugat. Prezbiterul de la creÅŸtinii după Evanghelie, Viorel Ciobanu s-a rugat lui Dumnezeu.

Vladimir a predicat „Ziua de după vamă”. O zi când primeÅŸti iertarea lui Dumnezeu nu pentru o vină imaginară ci reală; o zi când trebuie să vezi cerul ca pe un loc unde trebuie să conduci pe alÅ£ii; o zi când începi să te bucuri pentru totdeauna. Bucuria este magnetul ce lipeÅŸte inima oamenilor de Dumnezeu care nu stă încruntat, ci care se bucură de copiii Săi.

Domnul Isus l-a chemat pe Matei simplu: „vino după Mine!”. Nu i-a prezentat lista cu păcate. A tăcut pentru că noi trebuie să vorbim, să mărturisim. Dumnezeu nu ne face de râs înaintea oamenilor. Dar noi trebuie să ÅŸtim cine suntem înaintea Lui. Trebuie să ne smerim. Un întreg stadion s-a smerit. Cu lacrimi oamenii L-au căutat pe Dumnezeu. Au răspuns chemării Sale.

Am îngenuncheat ÅŸi pentru prima dată Dumnezeu mi-a întins un covoraÅŸ moale sub genunchi. Atât de plăcut a fost să stau cu El. Toate în jur te îndemnau să te pocăieÅŸti: ziua frumoasă, mila Lui, amintirea relelor din viaÅ£a ta, bucuria cerului!

Dorohoi! Ziua când nu a mai plouat, ziua când am stat din nou la hotarul dintre cer ÅŸi pământ. Sper ca să alegem cât mai mulÅ£i, cerul!

Azi la PaÅŸcani!

Vă salut cu o vorbă rostită de părintele Cleopa: ”mânca-v-ar raiul!”

Vladimir Pustan, Florin Ianovici & CireÅŸarii