Miercuri, 8 septembrie, Solca

Niciodată nu am privit cerul mai des ca azi. Mai plouă? Toată ziua a cernut o ploaie măruntă, rece, la unison cu cele mai multe lucruri din viaÅ£a românului.

Serbarea era programată în parc, în aer liber. Doar că aerul era ocupat de picurii de ploaie. Până la urmă primarul localităţii ne-a primit în sala de cinema. Mai bine decât să stăm în ploaie.

Soarele s-a ascuns ieri în oameni. L-am văzut în Cornel, prezbiterul Bisericii Penticostale din Solca. ÎÅŸi dorea mult ca oamenii să asculte Evanghelia. MulÅ£umim frate! Ne bucurăm să îÅ£i spunem aÅŸa, adică frate, pentru că la tine nu e un neadevăr.

La bibliotecă ne-am conectat la internet pentru ca voi să ascultaÅ£i în direct serbarea. Liviu îmi spunea că de regulă netul cade la rugăciune. TrageÅ£i voi concluziile.

Primarul a venit pe scenă. Ne-a spus că la români este o vorbă ce trebuie schimbată: când plouă se zice că e vreme de beÅ£ie! El spunea că e vreme de rugăciune. Nu a venit să facă doar o poză! A rămas cu noi ÅŸi a îngenuncheat la chemare! Dumnezeu să îl aibă în pază!

Au stat oamenii în picioare. Sala a fost arhiplină, măcar că am schimbat locaÅ£ia cu câteva ore înainte de începere. Dumnezeu ÅŸtie cum au ajuns aceÅŸti oameni. Se pare că dacă vrei ceva din toată inima, găseÅŸti calea.

Vladimir a predicat: ”Cum ÅŸtii că eÅŸti mântuit?”. Åžtii atunci când: răspunzi lui Dumnezeu azi, nu mâine; când mărturiseÅŸti public credinÅ£a; când sacrifici totul pentru Dumnezeu; când ai fost schimbat total; când ai preocupare pentru alÅ£i oameni.

Am chemat oamenii să răspundă la întrebarea: „EÅŸti mântuit?” ÅŸi au răspuns căutând faÅ£a lui Dumnezeu cu mărturisire, lacrimi de căinţă ÅŸi hotărârea de a trăi pentru El.

Pastorul bisericii baptiste a încheiat seara cu o rugăciune. Să ne ajute Dumnezeu să trăim ca fraÅ£ii. Ploaia lui Dumnezeu cade egal pentru toÅ£i. E declaraÅ£ia unui Dumnezeu care ne spune că cerul are resurse suficiente pentru toÅ£i. Åži locurile sunt destule pentru toÅ£i. Dar luptă ÅŸi întreabă-te zilnic: Cum ÅŸtiu eu că sunt mântuit.

Azi plecăm spre Siret. Ploaia nu conteneÅŸte. Dar nici noi nu dăm înapoi. Aceasta ÅŸi pentru faptul că ÅŸtim că sunteÅ£i alături de noi. Ne este dor de voi, prietenii CireÅŸarilor! Vă iubim, aÅŸa cum putem.

Mai luptaÅ£i ÅŸi azi cu noi în rugăciune!

Pe mâine, dacă ni-l va da Dumnezeu!

Vladimir Pustan, Florin Ianovici & CireÅŸarii