Joi, 16 septembrie, Chişinău

ChiÅŸinău. La ora 6 dimineaÅ£a eram treziÅ£i ÅŸi în microbuze. La 9.30 eram în vamă la AlbiÅ£a unde ne aÅŸtepta deja Ionică Martomfi, omul nostru de legătură din ChiÅŸinău (mulÅ£umim Ionică pentru tot). La ora 14 mâncam sub umbra unei sălcii în grădina lui Doru Cârdei. La 16.00 instalam aparatura în cortul de 1300 locuri pus în centrul Parcului Izvor, cort ce la ora 18 era aproape plin.

A fost o seară superbă deÅŸi eram obosiÅ£i. Moldovenii îmi spun Vova, iar Vova a vorbit a doisprezecea oară despre vameÅŸul Matei. Adică mai bine să lăsăm totul pentru Hristos că oricum într-o zi vom lăsa totul.

Mai bine să ne sculăm acum că oricum într-o zi vom fi sculaÅ£i la judecată. Mai bine să mergem după Hristos că oricum mergem după cineva. Cred că le puteam predica ÅŸi trei ore.

Florin a profitat de faptul că doi fraÅ£i mai în vârstă au adus un sul de mochetă ÅŸi l-au desfăşurat lângă scenă. Acolo s-au aÅŸezat plângând cei ce s-au întors la Domnul.

Puteam să cântăm ÅŸi trei ore ÅŸi tot n-ar fi plecat.

Am mâncat la biserica lui Doru Cârdei unde am avut la cald ÅŸedinÅ£a de bilanÅ£. Ianovici a mai rămas o seară la ChiÅŸinău tot în cortul acela. Noi am dormit 3 ore ÅŸi dimineaÅ£a la 4.30 am plecat spre vamă. Ne-au trebuit 16 ore ca să ajungem acasă. Ochii injectaÅ£i, picioarele umflate, dar inimile pline. S-a meritat. Cel mai lung Turneu CireÅŸarii ÅŸi cel mai greu a luat sfârÅŸit… Devine o amintire frumoasă.