Nimeni nu ne crede dacă sărutăm pasărea
din zbor, iarba înverzind. Noi suntem un fel
de martori ai adolescenţei ruginind.
"Cireşar" Nichita Stănescu
Arhivă Editorial »
La mulţi ani, România! - Vladimir Pustan




 

Iubesc Å£ara asta pragmatică în care pe vremuri tribunalele erau închise în timpul semănăturii ÅŸi a seceriÅŸului pentru ca procesele să nu ne lase fără pâine ÅŸi să murim de foame cu avocaÅ£i cu tot…

Iubesc Å£ara asta „creÅŸtină” ce închidea tribunalele ÅŸi în timpul posturilor de PaÅŸte ÅŸi Crăciun pe baza principiului „lasă că trec sărbătorile si apoi vezi tu…”.

Iubesc Å£ara asta ce-a avut primul preot cu doctorat în 1650 pe când Anglia avea în 1250 25 % din preoÅ£ii de Å£ară cu licenÅ£e în teologie.

Când în 1741 Constantin Mavrocordat i-a silit pe preoÅ£i să înveÅ£e carte aceÅŸtia au fugit prin păduri (era primăvară), iar oamenii umblau după ei cu cuminicătura căutând preoÅ£ii prin peÅŸteri.

AÅŸa am rezistat raÅ£ionalismului satanic…

Iubesc Å£ara asta, adică pământul acesta tragic unde totul se sfârÅŸeÅŸte în comic după cum zicea Paul Morand.

Eu cred că România e leagănul lumii ÅŸi cred cum zicea Paler că Adam a fost român pentru că numai un român stă gol, mănâncă mere pădureÅ£e ÅŸi crede că-i în rai.

Iubesc România pentru că deÅŸi producem pe hectar mai puÅ£in grâu ca în 1907, avem ce mânca tot poporul ÅŸi avem ce da ÅŸi la egipteni.

Iubesc românii pentru că au o fatalitate cosmică ce are adică de-a face ÅŸi cu pământul ÅŸi cu cerul. „Lumea asta nu-i a mea, cealaltă nici aÅŸa”. De aceea Martorii lui Yehova o să fie mereu puÅ£ini în România.

Personal m-am împăcat ÅŸi cu Ion Iliescu…

Tot personal cred că în cer se va vorbi româneÅŸte, va mirosi a fân cosit, vor cânta păsările duios ca în via mea de la deal ÅŸi îngerii vor avea aripi tricolore.

La mulÅ£i ani România, oriunde te-ai afla!

 

 

V l a d i m i r _ P u s t a n

 



« înapoi