Am uitat de atâtea ori să-I mulÅ£umesc lui Dumnezeu că nu-mi dă tot ce-i cer, am uitat ÅŸi să mă raportez corect la tăcerea Sa mai ales că am predicat de atâtea ori că tăcerea lui Dumnezeu nu înseamnă totdeauna „Nu”, ci poate „Nu acum” sau poate „eÅŸti copil încă”.

Am uitat prea repede că lucrurile mărunte de fiecare zi fac viaÅ£a mai frumoasă. Mă stresează exact lucrurile care ar trebui să mă facă seara să fac flotări de bucurie. Un 10 al copilului de la ÅŸcoală, o ciorbă bună a mamei, un bip al soÅ£iei, un moft al celor de lângă mine de la serviciu. Înseamnă că trăiesc, că sunt între oameni, că nu-s într-un pustiu. ÎncărunÅ£esc aÅŸteptând lucruri grozave, experienÅ£e uimitoare, un zbor pe lună ÅŸi nu văd că liliacul din faÅ£a casei a înflorit a doua oară.

Am uitat cu uÅŸurinţă că Dumnezeu n-a făcut totul într-o zi, deci ce m-ar face să cred că eu pot? Ajunge zilei necazul ÅŸi frumuseÅ£ea ei, aceasta e ziua pe care a făcut-o Domnul ÅŸi de cine să ne fie teamă când ÅŸtim că Domnul e de partea noastră? BucuraÅ£i-vă prieteni la gândul că nu veÅ£i reuÅŸi să terminaÅ£i totul în viaÅ£a aceasta. O să continue lucrarea copiii voÅŸtri, dar până atunci munciÅ£i credincioÅŸi în via Domnului.

Am uitat că dragostea nu timpul vindecă rănile ÅŸi de aceea iubiÅ£i. Nimeni n-a murit de inimă rea că a iubit prea mult. Nu veÅ£i putea schimba oamenii, dar puteÅ£i să-i iubiÅ£i pentru că nimeni nu-i perfect atâta timp cât nu-l iubeÅŸti.

Am uitat să zâmbesc la orice persoană cunoscută ÅŸi asta mă face cel mai nefericit. Asta nu costă ÅŸi totuÅŸi n-o mai fac ca altădată.

Şi ce mă doare e că nu-mi mai aduc aminte de tot ceea ce am uitat.

V l a d i m i r _ P u s t a n